Vlada Gopaș este profesoară de limba română, care după absolvirea Universității de Stat Pedagogice “Ion Creangă” , s-a întors în gimnaziul unde și-a făcut studiile, pentru a se dedica noii generații de elevi.  Consideră că profesorii întotdeauna vor fi cei care cioplesc în fiecare zi în personalitatea elevilor și e un succes atunci când elevii ajung mai departe decât însuși profesorul. În interviul acordat pentru portalul radionunta.com, tânăra profesoară, Vlada Gopaş, ne dezvăluie prin ce dificultăți este nevoit să treacă un tânăr specialist în primele zile de muncă și care este rolul profesorului de limbă română în cultivarea şi promovarea vorbirii corecte.

foto: arhivă personală

M9: Cine te-a determinat să devii profesoară de limba română?

Vlada Gopaș: La acest capitol m-au influențat mai mulți factori și vorbesc anume despre acele persoane, care mi-au fost ca exemple demne de a mă determina să îmbrățișez  profesia dată. Aceste persoane sunt chiar profesoarele, care m-au învățat. De fapt, încă de mică aveam o atracție și o înclinare spre această direcție, când mă jucam acasă ”de-a școala” cu jucăriile în loc de elevi, apoi făceam tradițional, orele de limbă română de Ziua profesorului la gimnaziu. De la mama am deprins abilitatea de a lucra cu copii, ea fiind cândva educatoare la grădiniță. Însă, cel mai deosebit și suprem motiv, pentru care am decis să aleg acest drum a fost și este dragostea față de copii, pe care am simțit-o întotdeauna.

M9: Care e cea mai mare satisfacție pe care o primești de la această profesie?

Vlada Gopaș: Cu siguranță e receptivitatea elevilor. Odată ce predai lecțiile și stabilești cu elevii niște relații de prietenie, dorești ca și ei să-ți vină în întâmpinare. E plăcut atunci când vezi că elevul te-a înțeles și între voi s-a realizat o conexiune. Primesc satisfacția atunci când elevii ascultă, când doresc să afle ceva, să studieze minuțios un text sau o temă de gramatică.

M9:  Astăzi, activezi în gimnaziul unde ai învățat și tu. Cum te simți, avându-i ca colegi pe foștii profesori?

Vlada Gopaș: Sunt mândră să lucrez alături de foștii profesori, deși majoritatea dintre ei nu m-ai activează în școală.  Niciodată nu mi-am putut imagina că voi activa în gimnaziul unde am învățat, chiar dacă era o dorință a mea încă din primul an de facultate. La început aveam frica de relațiile pe care le voi stabili în acest colectiv, dar pe parcurs am înțeles că suntem  un colectiv strâns, avem un parteneriat unit, mai glumim, ne împărtășim cu experiența profesională sau cu situațiile din cadrul orelor. Unii dintre profesori și până acum îmi povestesc unele momente despre mine când eram elevă, pe care eu deja nu le mai țin minte, dar e plăcut să auzi că ai rămas cumva în memoria lor.

M9: Ce înseamnă pentru tine a fi profesoară?

Vlada Gopaș: Pentru mine e o vocație, dar și un talent, pentru că trebuie să fii dedicat cu trup și suflet copiilor. Chiar dacă ești specialist în domeniu, copiii trebuie să simtă că ești pasionat de această profesie, că muncești cu dedicație zilnic. Dacă nu ai aptitudinile necesare, atunci nu e cazul să te implici în a învăța copiii. Marele talent de a fi profesor implică creativitate, pricepere, măiestrie, predilecție. Aici aș vrea să-l citez pe Lucian Blaga, care spunea că: ” Cine crede-n zbor, e stăpân peste zare!”Trebuie să stăpânești această profesie, să crezi în forțele tale și acea zare îți aparține.

M9: Cum a fost prima săptămână de muncă în gimnaziu?

Vlada Gopaș: Pentru mine, primele două săptămâni au fost cele mai dificile, deoarece în această perioadă și eu, și elevii de-abia ne-am acomodat. A fost greu din punct de vedere psihologic. În unele momente nu știam cum să reacționez la unele replici ale elevilor sau nu am avut un răspuns prompt la momentul dat. Au fost mai grele acele zile, pentru că au fost primele.

M9: Cu ce dificultăți te-ai confruntat în primele zile?

Vlada Gopaș: Încă din primele zile, m-am confruntat cu neatenția elevilor. Trebuie în permanență să-i ocupi cu ceva, să le oferi informații utile și captivante. Eu mă lupt și în ziua de astăzi cu disciplina elevilor la ore, cu nepregătirea temelor pentru acasă, cu indiferența lor în a asculta și a respecta profesorul care predă lecția, cu obișnuința lor de a sta cu telefoanele în mâini.

M9: Cum apreciezi rolul profesorului de limba română în cultivarea unei vorbiri corecte?

Vlada Gopaș: Zilnic, lucrez cu elevii la acest subiect. Îi corectez atunci când comit greșeli de exprimare, de ortografie. Mă strădui să le explic cum este corect să scrie un cuvânt sau altul. Vorbirea corectă implică o muncă colosală. Pentru asta e nevoie să muncești foarte mult, să citești, să consulți dicționarele, să îți dezvolți și să-ți aprovizionezi bagajul de cuvinte, cu informații și reguli noi. Mereu trebuie să fii în căutare, ca mai apoi să dai dovadă de o vorbire și exprimare clară, corectă și fluentă.

M9: Se spune că școala e a doua casă, iar profesorul este părintele elevilor. Ce părere ai despre o asemenea abordare?

Vlada Gopaș: La rândul meu, am avut și eu profesori care mi-au fost părinți spirituali. Școala și până astăzi e a doua casă. Realizez că acum am devenit și eu, posibil, un părinte tânăr pentru elevi. Sunt de acord că majoritatea dintre noi petrecem aproape jumătate din viață în cadrul unei instituții de învățământ. Omul, în general, cât trăiește, învață.  Școala și profesorii sunt acei piloni pe care se sprijină societatea și formarea oamenilor ca personalități.Aici,îți formezi prieteni, păreri,aspirații, te formezi ca om cu valori și principii, cu capacități și îndeletniciri.Profesorii întotdeauna vor fi cei care cioplesc în fiecare zi pentru a făuri din elevii lor adevărate simboluri ale acestei arte.

M9:  Care e atitudinea elevilor luând în considerație că nu vă despart mulți ani diferență?

Vlada Gopaș: Elevii întotdeauna au fost atrași de profesori care îi înțeleg. Nu e o problemă diferența de vârstă, important este să stabilești cu ei relații la nivel psihologic și sufletesc. Un profesor e mereu tânăr, mai ales aflându-se printre copii. Dacă le oferi posibilitatea să se exprime, dacă îi asculți,ei cu siguranță te vor aprecia. Elevilor le este interesant atunci când cunoști informații noi despre domeniile lor de interes, dacă mai glumești cu ei când e cazul, dacă le permiți să fie liberi în gândire și să fie individuali. Pe elevi trebuie să-i accepți așa cum sunt, dar deja cu mici intervenții și corectări din partea noastră.

M9: În condițiile în care munca unui profesor este mai puțin remunerată, care e motivația ta de a te dedica în continuare profesiei?

Vlada Gopaș: Munca pe care o depune un profesorul este enormă. Ajungând în această postură, te dedici în totalitate copiilor și, tot ei, sunt motivația mea, chiar dacă  uneori mai sunt zile când zic că: ”Gata, nu mai pot și nu mai rezist.” Totuși îmi adun puterile și merg mai departe. Din punct de vedere financiar, eu nu am întâmpinat probleme, deoarece până cînd nu mi-am format o familie ca să spun că nu îmi ajunge salariul. Sunt aproape de casă și îmi gestionez banii primiți pentru strictul necesar. În calitate de tânăr specialist, statul ne remunerează pe parcursul a 3 ani lucrați în școală.

M9: Dacă ar fi să faci o comparație între cum e acum relația profesor-elev și cum era când ai fost tu elevă, ce schimbări ai remarca?

Vlada Gopaș: Cu siguranță, timpul schimbă generațiile. E un lucru firesc că toate suferă o morfoză. Atunci când suntem elevi poate nu ne dăm seama că și noi jignim profesorii sau că și ei au viața lor personală. Fiind deja în calitate de profesoară, relația prefesor-elev nu mai e ca pe timpuri. Acum copiii își cunosc drepturile, consideră că totul se axează doar pe ei, pe starea lor psihologică pozitivă. Poate că și e greșeala noastră, a profesorilor, a educației în general, că nu punem mai mult accent pe elev,pe starea lui și nu încercăm să formăm un compromis. Scara, care ne-ar despărți, ar fi respectul. Cu părere de rău, elevii nu mai au acea stimă de cândva. Aici deja o problemă majoră este și educația părinților. Majoritatea dintre ei nu sunt preocupați de interesele si ocupațiile copiilor lor. Mai întâi, educația vine din familie, apoi la școală. Un profesor nu poate coordona cu absolut toate carențele pe care le are un elev care nu-și respectă cel puțin părinții.

M9: Ce competențe ar trebui să posede un cadru didactic ținând cont de necesitățile generației din sec. XXI?

Vlada Gopaș: Trăind într-un secol al dezvoltării domeniului IT și al performanței tehnologiilor digitale, un cadru didactic trebuie să posede niște abilități de utilizare a acestor tehnologii. Noi trebuie să fim în permanență informați cu noile apariții. Competențele care sunt necesare să le posede un profesor contemporan sunt: inventivitatea, creativitatea, cunoașterea, optimismul, exigența, obiectivitatea, iscusința și dăruirea de sine.

M9: Dacă ai fi ministrul Educației, cu ce îmbunătăţiri vei contribui la sporirea calităţii sistemului de învățământ?

Vlada Gopaș: În orice domeniu sunt carențe și omiteri care necesită soluții. Dacă aș fi ministru al Educației, aș dota sălile de clasă cu materialele necesare pentru desfășurarea unei ore eficiente, spre exemplu, calculator, fișe, planșe, mobilier, rechizite. Aș comasa unele obiecte cu aceleași teme de studiu, pentru a evita repetarea materiei, aș forma centre speciale pentru copiii cu necesități. Un alt aspect important, aș micșora numărul de dosare și hârtii pe care trebuie să le îndeplinim aproape zilnic, pentru că acest lucru reduce din eficiența și calitatea predării. Aș organiza diferite traininguri pentru profesori, elevi și părinți pentru a îmbunătăți relațiile dintre noi.

AUTO: Daniela Pascari, reporter stagiar

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *