Un studiu recent deţine răspunsul la o întrebare pe care, probabil, mulţi oameni şi-au pus-o de-a lungul timpului: “De ce suntem atât de atraşi de zona politică?”. Se pare că, atunci când viziunile tale politice sunt contrazise, creierul se activează în zonele asociate identităţii personale, emoţiilor şi răspunsului la ameninţări.

“Credem că aceste lucruri se întâmplă datorită faptului că credinţele politice sunt o parte importantă a identităţii noastre şi dau un sens persoanei noastre. Sunt părţi ale eului nostru social şi, în egală măsură, pot defini tipul de persoane cu care ne petrecem timpul şi modul în care oamenii se raportează la noi. Atunci când creierul consideră că ceva face parte din el, fie că este vorba despre o parte a corpului sau un crez personal, el acţionează pentru protejarea acestui lucru”, a explicat Jonas Kaplan, autorul principal al studiului, profesor în cadrul Institutului de studiu al creierului şi creativităţii din cadrul Universităţii Carolinei de Sud.

Cum ne poate stârni politica emoţiile

În studiul citat au fost implicaţi 40 de adulţi care s-au declarat ca fiind liberali din punct de vedere politic. Ei au fost puşi să citească diferite afirmaţii, care se aliniau credinţelor lor politice, precum „Avortul ar trebui legalizat” sau „Taxele pe venit ar trebui să crească”. De asemenea, au fost rugaţi să citească şi afirmaţii fără nicio legătură cu domeniul politic, cum ar fi „Consumul zilnic de multivitamine îmbunătăţeşte starea de sănătate” sau „Studiile superioare cresc şansele de câştig ale unei persoane”.

După ce au citit fiecare afirmaţie, fiecărui participant i-au fost date nişte contra-argumente la ceea ce tocmai citiseră. Pe tot parcursul lecturii, creierele participanţilor au fost scanate cu ajutorul unui aparat RMN. În următoarea etapă, participanţii au fost rugaţi să completeze chestionare în urma cărora să se observe cât de mult au fost de acord cu fiecare dintre afirmaţiile citite.

Examinând scanările craniene, cercetătorii au observat că în momentul în care participanţii citeau un contra-argument adus unei afirmaţii în care credeau foarte tare, creştea activitatea în cortexul prefrontal şi scădea în cortexul orbitofrontal. Cel dintâi este asociat cu reglarea emoţiilor, în timp ce cel de-al doilea este responsabil cu flexibilitatea din punct de vedere cognitiv.

Atunci când participanţii la studiu au primit contra-argumentele, oamenii de ştiinţă au observat o activitate sporită la nivelul amigdalei, asociată emoţiei, temerii şi anxietăţii. Acest lucru sugerează că activitatea cerebrală de la nivelul amigdalei poate fi asociată cu o creştere a scepticismului faţă de contra-argumentul prezenta şi poate fi un semnal al faptului că persoana nu poate fi convinsă cu uşurinţă de un anumit lucru.În plus, cercetătorii au sesizat că participanţii păreau mai uşor de convins cu contra-argumentele aduse afirmaţiilor de natură non-politică, decât în cazul celorlalte.

Cercetătorii doresc să reia studiul şi pe un grup de conservatori sau cu alte orientări de natură politică. Autorul studiului speră ca cercetările următoare să poată scoate la iveală modalităţi prin care să poţi pune la îndoială crezurile politice ale unei persoane fără a provoca un răspuns de natură emoţională.