Portret la 350 de ani

Nu departe de inima Moldovei, la doar 24 de km de Capitală se află satul Chirca situat în raionul Anenii Noi. Vârsta satului o putem calcula de la prima atestare documentară, adică din anul 1669, așa că până azi, se fac în jur de 350 de ani. La vârsta pe care o are, ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai înfloritoare localităţi rurale, luând în considerație că nu este un sat prea mare, în jur de 14 km lungime. Nu a fost niciodată un sat mare, la recensământul realizat în 2004, satul avea 1810 locuitori. Totuși, în următoarele decenii, populația acestuia a fost afectată masiv de valul de plecări peste hotare. A cam pustiit satul, nu din cauza trecerii timpului și schimbării de generații, ci din cauza emigrării tinerilor familii în oraș sau plecării acestora peste hotarele țării.

Străzile goale din sat, vorbesc ce la sine mai mult decât orice alte cifre. Pe drumul central din sat, se mai întrezăresc, din când în când, bărbați cu mâinile bătătorite de munca în câmp, care conduc bicicletele uzate și ruginite de vreme, iar printre casele bătrânești, care mai păstrează simbolurile naționale criptate pe pereții plini de fisuri.

 

Strada centrală din satul Chirca/ Foto: Daniela Pascari

Toamna satul cade în amorțire, de parcă o dată cu apropierea iernii, hibernează și el. Satul este viu dimineața, când copii merg la pas rapid îndreptându-se spre școala din centrul satului sau seara, când vine trenul și, în coloane câte doi, câte trei, oamenii se întorc de la muncă.

Repercusiunile migrației

Bunica Tudora, care are 85 de ani, își amintește cu nostalgie despre satul pe care îl știa anterior, dar care astăzi, pare cam uitat de tineri. Și mai are o povoară pe suflet, cei doi copii pe care i-a crescut, au ales să plece în Italia, pentru salarii mai bune, dar iată că au trecut 14 ani și aceștia nu se mai întorc.

“Din cauza neajunsurilor, lumea nu are bani, nu este de lucru și aleg să se ducă peste hotare, ca să își câștige pâinea. Dar noi așa bătrâni cum suntem, cum îi trebuim acolo”? se întreabă nedumerită bunicuța. Cât despre oamenii care trăiesc în sat, are doar cuvinte de laudă “nouă ne place să lucrăm, să lucrăm mult, de dimineața până seara, dacă nu în grădină, atunci pe deal, în câmp. La sat întotdeauna se găsește de lucru, numai cine nu vrea nu lucrează.” Bunica Tudora mi-a povestit cum se adunau când erau tineri, în centrul satului, în special,în zilele de duminică, când se organizau  hore. Îmbrăcau  haine de sărbătoare și ieșeau la dansat. Se învârteau așa pe iarbă, că a doua zi era turtită de bătăturile dansurilor lor. Astăzi, la un hram al satului nu prea vezi lumea să iasă din casă sau poate nu are cine ieși.

Primăria – “casa mare a satului”

La intrare în sat, pe partea dreaptă, ne întâlnește primăria. O putem ușor recunoaște după drapelul, care stă arborat pe aceasta. O clădire de tip sovietic, care necesită o reparație capitală, cu geamuri mari, fără acoperiș și vopsită în nuanțe de roșu și alb, așa este ea, cartea de vizită a satului. În față, cresc doi brazi mari, care, încă, mai au instalate ghirlandele de anul trecut. Treptele din fața primăriei sunt văruite odată în an, în ajun de Paște. Acum sunt cam jerpelite, dar până la Paștele viitor, vor rezista.

Primăria satului Chirca, raionul Anenii Noi/ Foto autor: Daniela Pascari

Mână de la mână și se face o faptă bună

Totuși, satul se poate bucura de localnici prietenoși, cu inițiativă, care sunt gata să pună mână la mână pentru a contribui la înflorirea satului. Lipsa terenurile de joacă era o problemă a satului, pentru că copiii sunt, dar aceștia nu au unde să își petreacă timpul liber, așa că locuitorii au preluat ştafeta și au decis să își construiască singuri un teren de joacă. Așadar, au improvizat diverse obiecte destinate copiilor din ceea ce a găsit fiecare pe acasă: cauciucuri uzate de la mașini, tractoare, fier vechi și timp de o săptămână, în locul unui teren, care înafară de iarbă uscată și nisip, nu mai avea nimic pe el, oamenii au instalat numeroase obiecte. Au adus jucării de ale copiilor și le-au lăsat pe terenul de joacă, pentru ca orice va veni să se poată folosi de ele.

Teren de joacă realizat de localnici/ Foto autor: Daniela Pascari

Au adus cărți, au instalat o masă și scaune, așa că duminicile, toată mahalaua iese afară și pune țara la cale.

,,Ce să așteptăm până primăria ne va da bani sau va amenaja un teren de joacă adecvat, așa că am decis să ne unim eforturile și am realizat așa un lucru frumos pentru sat. O inițiativă, pe care cred că ar fi bine să o avem întotdeauna și să nu așteptăm cineva ceva să ne dea, dar să ne implicăm personal în dezvoltarea satului. Și așa am rămas puțini, dar dacă ne mai lăsăm și noi pe tânjeală, atunci ce mai rămâne din satul nostru” spune Ecaterina, locuitoare a satului Chirca.

Școală amenințată cu închiderea

Curtea gimnaziului Chirca din raionul Anenii Noi/ Foto autor: Daniela Pascari

La ora 15:00 se aude sunetul în școală, care anunță ultima lecție. Elevii claselor gimnaziale se îmbulzesc pe ușă și se îndreaptă în grupuri spre casă.  Școala este mare, are multe săli, dar nu are cine să învețe. Dacă acum 10 ani în clase erau câte 36-40 de elevi, astăzi, cea mai numeroasă clasă este cea cu 12 elevi este o constatare pe care o face Galina Sergheevna, profesoară de geografie în gimnaziu.

“Este mult mai ușor să lucrezi cu 12 elevi, pentru că reușești în acele 45 de minute să acorzi atenție pregătirii fiecărui în parte, dar în clasele care vin, a 7-a, a 8-a, copii sunt mai puțini și mai puțini. Vom ajunge că ne vor închide școala, pentru că nu are cine să vină”, spune profesoara.

Directoarea gimnaziului, Aurelia Strună, spune că și cadre didactice sunt foarte puține, în acest fel, un profesor predă la trei discipline.

“Profesori tineri nu sunt, pentru că cine va vrea să lucreze cu 950 de lei, mai ales în sat. Așa că am ajuns să ne descurcăm cum putem”, spune cu tristețe, directoarea gimnaziului.

Satul Chirca este foarte bogat în zăcăminte naturale, în așa fel, de pe teritoriul lui, se extrage nisip, care este vândut în cantități mari. Zilnic traversează satul peste 13 camioane încărcate cu nisip. De asemenea, acesta mai are și o uzină de fabricarea a cărămizii. Aceasta este produsă și ambalata aici, apoi e destinată exportului, nu peste hotarele țării, ci peste hotarele satului.

Satul contrastelor

Casă părăsită/ Foto autor: Daniela Pascari

Satul Chirca este un sat al contrastelor. Un sat, unde lângă o casă frumos înălțată, cu gust amenajată, alături, vei găsi o casă din lut nefinisată. Un sat unde drumul recent asfaltat se intersectează cu un drum de țară, cu gropi și noroi pe timp de ploaie. Un sat unde se încep a înălța case înalte, cu două etaje, dar  pe care nu are cine să le termine. Un sat unde rugina s-a extins rapid asemenea unui cancer pe porțile prinse cu lacăte vechi, cu garduri gata-gata să cadă, cu iarbă uscată în ogradă și iarbă verde la poartă. Timpul și-a lăsat pecetluit amprenta pe el. L-a lăsat fără oameni, fără speranță, fără viitor. S-ar părea. Totuși, mai licărește o rază lumină, că cei care au plecat, vor veni și vor investi acasă și satul va redeveni iarăși CASA DE VIS, pe care ne-o doream cu toții din copilărie.

AUTOR: Daniela Pascari, stagiară, student Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *