Acum 26 de ani, la 3 septembrie 1991 preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur a emis decretul nr. 193 cu privire la crearea Forţelor Armate ale Republicii Moldova.

În cadrul emisiunii “Recurs la Istorie”, moderatoarea Mariana Țăranu, doctor în istorie, împreună cu generalui Ion Costas cel care a îndeplinit funcţia de ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova (1990-1992) si ministru al Apararii si colonelul Andrei Covrig, ex-loctiitorul sefului Mareluli Stat major al Armatei Nationale au elucidat mai multe aspecte ale istoricului creării Armatei Nationale: au dat raspuns la întrebarea când realmete a fost creată Armata Nationala – la 3 septembrie 1991 sau la 5 februarie 1992, cum s-a întâmplat că teoretic, Armata Nationala a fost constituita pe data de 3 septembrie 1991, dar cand s-a început razboiul de la Nistru, de facto Republica Moldova nu avea armata si care este rolul armatei într-un stat neutru, dar de-facto cu aproximativ 1/3 din teritoriu aflat sub ocupatie straina.

„Noi nu avem capacitatea să facem faţă nici la un conflict provocat de cei din partea stângă a Nistrului”

Ion Costaş, general, ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova (1990-1992)

Armata Naţională nu a fost creată în momentul când a fost emis decretul preşedintelui Mircea Snegur. Ceea ce se spune în decret sunt niste aberaţii, lucruri care nu coincid cu realitatea. Una este să creezi Forţele Armate care includ şi Ministerul Apărării, şi Ministerul Afacerilor Interne şi SIS care au alte meniri. Dar crearea Ministerul Apărării, a Armatei Naționale a fost la 5 februarie 1992 și au am fost numit ministru – atunci e ziua creării Armatei Naționale. Trebuie de reparat această aberaţie care duce la confuzii.

Andrei Covrig, colonel, ex-loctiitorul sefului Mareluli Stat Major al Armatei Nationale

Consider că ar trebui convocate persoanele care au contribuit la crearea Armatei Naţionale, de discutat şi de clarificat lucrurile, dar aceasta nu s-a fost făcut, iar decizia a fost luată de una-două persoane. În Armata Naţională situaţia e complicată la moment. Guvernanţii au tratat armata fără a avea cunoştinţe în cauză. Şi la etapa actuală sunt mulţi sefi de direcţii, responsabili de alte subdiviziuni cu care dacă discuţi referitor la securitatea naţională, apoi ei dau dovadă de superficialitate.

Cum se face educaţia patritică în Armata Naţională

Andrei Covrig, colonel, ex-loctiitorul sefului Mareluli Stat Major al Armatei Nationale

În cadrul unei conferinţe desfăşurate la AŞM cu generitul educaţia patriotică în Armata Naţională fostul ministru al apărării, generalul Gaiciuc a ieşit în faţa audienţei cu mesajul precum pentru recruţii Armatei Naţionale un exemplu ar fi separatiştii din Donbas care rezistă atacurilor armatei ucrainene. Referindu-se la separatişti Gaiciuc accentua precum că „Aceşti bravi combatanţi în număr de 80.000 se opun unei armate care este cu mult mai numeroasă”.

Ion Costaş, general, ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova (1990-1992)

Cu revenirea ofiţerilor din Armata Sovietică, atunci când s-a declarat crearea Armatei Naţionale, eu care aveam relaţii cu fostul ministru al CSI mareşalul Şapoşnikov, cândva am fost subalternul lui, m-am adresat la dumnealui ca să-mi pună la dispoziţie lista moldovenilor care erau înrolaţi în forţele Armatei Sovietice. Tot atunci, eu l-am trimis la Moscova pe colonelul Bubulici care a luat listele ofiţerilor încadraţi în Armata Sovietică şi respectiv chemam la baştină cadrele necesare pentru ca şi noi în Moldova să creăm Armata Naţională. O scrisoare de acest fel am trimis-o în RDG la un regiment de aviaţie unde îşi făcea serviciul locotenent-colonelul Gaiciuc, și care la moment deţinea funcţia de politruc. Noi ne-am adresat şi lui ca să vină în Republica Moldova la care tovarăşul Gaiciuc a răspuns ferm că nu vine în Moldova deoarece el este în Germania şi o să se retragă atunci, când se va retrage întreg regimentul din care face parte. El a refuzat. Mai târziu, când s-a terminat războiul de la Nistru, în anul 1993 Gaiciuc apare în Moldova, tot ca politruc. Atunci când trebuia să se sacrifice şi să contribuie la crearea Armatei Naționale, el a refuzat. Mai mult, prin diferite şiretlicuri a intrat în graţie tuturor guvernărilor, iar în perioada lui Voronin a fost numit ministru al apărării. Când deja nu mai era util, ca să scape de dânsulVoronin l-a trimis ca reprezentat al NATO la Bruxelles. La Bruxelles s-a împrietenit cu Rozogin, care la acel moment era reprezentantul Rusiei la NATO, Rogozin cel care a luptat în 1992 de partea separatiştilor, lucru pe care îl accentuiază şi în cartea sa. Revenit în Moldova îl face cunoscut pe Dodon, care este şi este naşul de cununie a feciorului său, cu Rogozin. Prin Rogozin Dodon a intrat în anturajul lui Putin. Şi atunci despre ce vorbim ?! Pentru care merite a primit „Ordinul Republicii” ?! Aşa la noi se face politica…

Capacitatea de apararea a Armatei Naţionale

Ion Costaş, general, ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova (1990-1992)

Noi nu avem capacitate să facem faţă nici la un conflict provocat de cei din partea stângă a Nistrului, chiar şi fără implicarea Armatei a 14-a de ocupaţie. Noi nu avem capacitate de apărare.

Andrei Covrig, colonel, ex-loctiitorul sefului Mareluli Stat Major al Armatei Nationale

Pericolele sunt evidente, este vorba de un potenţial de armament şi de muniţii care depăşeşte potenţialul tehnic al Armatei Naţionale.

Alte detalii interesante despre semnificația zilei de 3 septembrie 1992 aflați în cadrul emisiunii “Recurs la Istorie” difuzată de postul de radio “Vocea Basarabiei”.

AUTOR: Liviu Damian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *