Expoziția de publicații din colecțiile BNRM, sub genericul „Tadeusz Konwicki, Czesław Miłosz, Stanisław Lem, Tadeusz Różewicz: clasici ai literaturii poloneze din secolul al XX-lea”, organizată de Biblioteca Națională a Republicii Moldova și desfășurată în spațiul expozițional Literaturile lumii, este prima expoziție de toamnă a anului 2021, fiind consacrată personalităților remarcabile ale literaturii și culturii poloneze.

Selecția acestor patru scriitori nu este întâmplătoare. Anul 2021 este un an al aniversărilor cu date rotunde ale maeștrilor literaturii poloneze: la 22 iunie s-au împlinit 95 de ani de la nașterea lui Tadeusz Konwicki, la 30 iunie – 110 ani de la nașterea lui Czesław Miłosz și la 12 (13) septembrie și 9 octombrie lumea literară celebrează centenarul nașterii lui Stanisław Lem și, respectiv, al lui Tadeusz Różewicz. Opera acestor patru scriitori formează o imagine literară amplă a literaturii poloneze din secolul al XX-lea și reflectă diferite fațete ale ei.

Printre cei patru trebuie de menționat în mod special laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din anul 1980, Czesław MIŁOSZ (30.06.1911 – 14.08.2004), care a fost distins cu acest premiu pentru „ilustrarea, cu o perfectă clarviziune, a condiției precare a omului într-o lume dominată de conflicte profunde”. Poet, romancier, eseist, traducător, doctor honoris causa al unor universități din SUA și Polonia, cetățean de onoare al Lituaniei și Cracoviei, Czesław Miłosz este o figură emblematică pentru literatura poloneză din secolul trecut. Autor al colecțiilor de poezie „Ocalenie” (Salvare, 1945), „Światło dzienne” (Lumina zilei, 1954), eseurilor „Zniewolony umysł” (Gândirea captivă, 1953) și romanelor „Zdobycie władzy” (Cucerirea puterii, 1955), „Dolina Issy” (Valea Issei, 1955), reprezentant marcant al prozei postmoderne.„El este cu un cap mai sus de semenii săi și rivalii poetici. El se confruntă cu o provocare nu numai în raport cu generația sa. Aceasta este o sarcină ce ține de poezie, care nu dispare odată cu trecerea timpului”, scria despre Miłosz criticul literar Kazimierz Wyka. Czesław Miłosz, „personalitate complexă și controversată, cu un destin de excepție, martor al celor mai importante evenimente ale secolului XX, reprezintă în mod remarcabil fenomenul literar din emigrație, în contextul culturii universale. Importanța rolului exercitat de Czesław Miłosz nu doar în dezvoltarea, dar și în popularizarea literaturii poloneze în lume este incontestabilă”, scrie istoricul și criticul literar Aleksander Fiut.

Tadeusz KONWICKI (22.06.1926 – 07.01.2015), prozator, scenarist, regizor, este cunoscut pentru romanele sale, pline de amărăciune, despre devastările provocate de război. Opera lui Konwicki este plină de vinovăție și anxietate, colorată de experiențele sale din timpul războiului și de un sentiment de neputință în confruntarea cu societatea. Cele mai semnificative romane ale sale sunt: „Rojsty” (Mlaștinile, 1956) și „Sennik współczesny” (Tălmăcirea modernă a viselor, 1963), o carte pe care Czesław Miłosz a numit-o „unul dintre cele mai terifiante romane ale literaturii poloneze de după război”. Cărțile sale ulterioare, inclusiv „Kompleks polski” (Complexul polonez, 1977), „Mała apokalipsa” (Mica apocalipsă, 1979) și „Bohiń” (1987), reflectă cataclismele sociale ale Poloniei de la sfârșitul anilor ’70 și ’80.Dar Konwicki a rămas în istoria culturii poloneze nu numai ca scriitor, ci și ca cineast talentat, fiind unul din membrii notabili ai școlii de film polonez. Ca regizor, el câștigă, în 1958, marele premiul al Festivalului de Film de la Veneția cu pelicula „Ostatni dzien lata” (Ultima zi de vară).

Stanisław LEM (12 sau 13.09.1921 – 27.03.2006), scriitor de science-fíction, filosof, futurolog, autor al scrierilor satirice, este recunoscut la nivel mondial ca scriitor profund și subtil, ca unul dintre cei mai citiți și apreciați autori de literatură ştiinţifico-fantastică din lume. „Dacă Stanisław Lem nu e propus la Premiul Nobel pentru Literatură până la sfârşitul secolului”, scria în 1983 un critic literar american, „va fi doar fiindcă cineva le-o fi spus acolo că el scrie science-fiction”.Autor al celebrelor opere „Solaris” (1961), „Cyberiada” (1965), „Ze wspomnień Ijona Tichego; Kongres futurologiczny” (Congresul futurologic, 1971), lucrării filosofice fundamentale „Summa Technologiae” (Suma tehnologiei, 1964), în care a anticipat crearea realității virtuale și a inteligenței artificiale, Lem a devenit cu adevărat faimos după succesul filmului „Solaris”, realizat de Andrei Tarkovski în 1972. „Solaris” a fost ecranizat de trei ori. Cărţile lui Stanisław Lem au fost traduse în peste 40 de limbi şi s-au vândut în aproape 30 de milioane de exemplare. În satira sa socială, în romanele SF, în lucrările filosofice şi rapoartele de ştiinţa viitorului, a „văzut” viitorul, acea lume în care, parțial, deja trăim. Ca gânditor și filosof, depășește frontierele și devine un om al universului. Opera sa este o meditaţie asupra locului omenirii în univers, naturii inteligenței, limitelor înţelegerii umane şi a imposibilităţii comunicării, problemelor unei lumi hiper-tehnologizate, în care impulsurile umane se atrofiază.

Și Tadeusz RÓŻEWICZ (09.10.1921 – 24.04.2014) este un remarcabil reprezentant al poeziei și dramaturgiei poloneze contemporane, creator al unei noi poetici și al unei dramaturgii absolut inovatoare. Viața sa a fost puternic marcată de evenimentele dramatice din secolul trecut, în special de cel de-al Doilea Război Mondial. În centrul operei lui T. Różewicz se află omul care a supravieţuit războiului, salvându-şi existenţa biologică, dar pierzându-şi capacitatea de a mai aprecia lumea, de a discerne între bine şi rău, adevăr şi minciună. Confruntările din opera lui T. Różewicz, între poet și lume în general, între individ și comunitate, se desfășoară în sfera problematicii morale. El pune întrebări fundamentale cu privire la valoarea vieții în lumea contemporană.Primul său volum de poezie, „Niepokój” (Neliniște), a apărut în 1947. De la debut până în anii 2000, a semnat numeroase volume de versuri care au devenit cunoscute în întreaga lume. Ca dramaturg, a debutat în anul 1960, cu piesa de teatru „Kartoteka” (Cartoteca). Tadeusz Różewicz a fost distins cu multe premii naționale și internaționale. În 2007 i-a fost acordat Premiul European pentru Literatură pentru întreaga sa creație literară.

Un creator timid care își lasă opera să vorbească mai bine decât o face el însuși, Tadeusz Różewicz a devenit nu numai vocea, ci și „conștiința generației sale, poetul neliniștii morale”, după cum scrie Anna Milska în studiul său consacrat scriitorilor polonezi.Ca poet, a crezut inițial că „este căutător al adevărului și al frumosului”, dar, după experiența tragică a războiului, a înțeles incongruența dintre cele două concepte fundamentale din viața omului:„…căutătorul de poezie nu a fostniciodată căutător de «adevăr» a fost căutător de «frumusețe»iar frumosul și adevărul formeazăo pereche nepotrivităcăci adevărul poate fiurât respingător schilod…”.

Datorită meritelor deosebite ale ultimilor doi autori menționați mai sus, anul 2021 a fost declarat în Polonia „Anul Stanisław Lem” și „Anul Tadeusz Różewicz”.