Paula Bolduratu este o tânără ambițioasă în vârstă de 19 ani din orașul Ialoveni, care de doi ani își continuă studiile la Universitatea din Strasbourg în domeniul Științelor Economice și Management. Tânăra spune că studiind în Franța și-a îndeplinit visul din copilărie, iar orașul Strasbourg a devenit a doua ei casă. A învățat limba franceză în doar jumătate de an, iar odată ajunsă peste hotare, a înțeles că unele lucruri le va învața odată cu acumularea experienței.

Paula mărturisește că inițial a căutat un sistem educațional ce apreciază la justa valoare cunoștințele și ambiția unui tânăr student, dar a motivat-o să plece peste hotare și problemele cu care se confruntă țara de baștină.

,,Dacă să vorbesc dintr-o perspectivă mai generală păi atunci o să fie probabil cel mai comun răspuns oferit de toți studenții care își urmează studiile în străinătate – am decis să plec peste hotare din cauza: corupției, salariilor mici și nedreptății pe care o întâlnim nu doar în învățământ, dar și pe piața muncii”.


Studenta afirmă că Franța este o țară ce dezvoltă o politică de a tenta studenții să își continue studiile acasă, iar această metodă are succes.

,, În Franța se află cele mai bune programe de Masterat din lume în domeniul Management-ului, Comerțului și Business-ului, pot zice că ea deține topul și întrucât doream să îmi continui studiile în domeniul dat, am făcut respectiva alegere. Ceea ce ține de Strasbourg, el este Centrul Economic al Europei, unde găsești o mare parte din instituțiile europene, deci nivelul de securitate este foarte bine menținut și iarăși revin la titlul său “Centrul Economic” care a jucat un rol semnificativ în alegerea mea, ținând cont de parcursul care doream să îl fac. În plus, este un oraș cu o arhitectură de admirat, cu un campus universitar foarte activ și accesibil din punct de vedere financiar”.

Tânăra consideră că țara unde studiezi contează mai puțin din momentul în care aceasta susține dezvoltarea elevilor/studenților. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce studiezi pentru că teoretic, dar și practic nu poți învăța ceea ce nu îți place.

,,Mereu am susținut ideea dată: ,,Dacă-ți place ceea ce faci, nu vei munci nici o singură zi din viața ta”. Alegerea fiecăruia ar trebui să fie în dependență de propria sa personalitate. Chiar din clasele primare am început să îmi caut acel domeniu în care aș putea să mă regăsesc încercând mereu lucruri diametral opuse, datorită acestui fapt am ajuns să iau decizia de a studia științele economice, deci fiecare ar trebui sa găsească acel domeniu de care este pasionat”.

Prima etapă pe care a parcurs-o Paula până a fi înmatriculată la studii a fost pregătirea pentru testul TCF – testul de cunoaștere a limbii franceze. Doar după obținerea rezultatelor a putut să aplice la universitatea mult dorită.

,,Eu am obținut nivelul C1 pentru limba franceză, deci puteam să aplic la orice universitate doream. Următoarea etapă consta în completarea unui dosar: « Dossier Blanc » unde trebuia să incluzi universitățile care le-ai ales, notele de la sfârșitul semestrelor celor 2 ani jumate de liceu, diplomele pe care consideri că sunt relevante pentru candidatura ta, scrisoarea de motivație și scrisoarea de recomandare. După ce am completat dosarul, l-am înaintat Alianței Franceze din Republica Moldova, căreia îi revenea misiunea de a transmite în Franța dosarul dat. Mai apoi a fost simplu dar în același timp și complicat din punct de vedere emoțional, trebuia să aștept răspunsul”.

Faptul că nu a studiat limba franceza în școală a pus-o într-o ipostază dificilă pe tânăra studentă, dar și-a întrecut așteptările și a învățat limba în mai puțin de jumătate de an.

,,Auzeam mereu cuvinte de genul că nu voi reuși, că este imposibil, dar până la urmă iată-mă aici, trăindu-mi visul. Primele greutăți le-am întâmpinat în găsirea unei locuințe, apoi transportul, pregătirea actelor necesare pentru plecare, plus faptul că era prima mea experiență când trebuia să plec neînsoțită. Când am ajuns aici în Franța, prima problemă cu care m-am confruntat a fost diferențele dintre franceza pe care eu am învățat-o și franceza propriu-zisă. Au fost multe detalii pe care apuci să le înveți doar dacă trăiești aici, pe loc. Mai apoi, a venit acel sentiment mult cunoscut de oamenii ce încearcă să își facă un viitor peste hotarele țării: dorul, dorul de părinți, dorul de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă Acasă. Cu timpul pot să zic că m-am acomodat datorită susținerii părinților, ei mereu m-au făcut să îi simt aproape”.

Paula nu este încă pregătită să facă diferența dintre sistemul de învățământ din Moldova și cel din Franța, dar spune cu certitudine că nivelul de predare la universitatea din Strasbourg este calitativ, iar nivelul de examinare este foarte strict.

,,Profesorii din liceu ne pregăteau ca să devenim cât mai independenți la universitate pentru că citez: ,,Profesorii de la universitate nu acordă timp fiecărui student în parte, ei au explicat lecția și au plecat”, ceea ce nu este valabil aici. Făcând cursuri cu peste 400 de studenți în sală, profesorul își găsea timp pentru a răspunde fiecărui elev, pot să zic că am rămas surprinsă când am văzut gestul dat. Ei încearcă să creeze o atmosferă de egalitate între noi toți, să nu existe relație profesor-student, dar prieten-prieten. Bineînțeles că sunt unii care poate nu se încadrează în descrierea dată, dar cert este că am rămas foarte plăcut impresionată.

De asemenea pot menționa că studenții care învață bine sunt extrem de apreciați, și nu doar de profesori dar și de colegii de grupă. Eu fiind o elevă care participa regulat la olimpiadele de matematică din liceu, sunt un pic mai dotată în domeniul dat în comparație cu ceilalți studenți, astfel mereu am fost apreciată datorită cunoștințelor mele, iar asta te motivează foarte mult.
Colegi francezi nu am foarte mulți, deoarece Strasbourg este un oraș mulți-național, deci am colegi de pe toate continentele. Sinceră să fiu, toți au anumite trăsături distincte, dar exact acea diferență mă face să admir personalitatea fiecăruia. Sunt niște persoane cu un spirit liber și gândire pozitivă, niște persoane care pot să îmi servească exemplu.

Referitor la examinare, procesul este foarte exigent, în cazul în care deții un telefon mobil în timpul unui examen, chiar dacă nu este aprins, păi ești exmatriculat, iar în decursul acelui an nu ai dreptul să aplici la altă universitate”.

Bugetul pentru studii depinde de orașul în care te afli. Paula spune că dacă în Strasbourg pot să te încadrezi lunar în 1000€, atunci în Paris cheltuielile depășesc această sumă.

,,În Franța sunt burse sociale oferite de Organizația CROUS, iar aceasta se calculează în dependență de mai multe criterii : veniturile părinților, numărul de copii în familie, distanța dintre locul unde studiezi și locul unde te-ai născut. Un alt ajutor oferit de statul francez este CAF – un ajutor financiar pentru a acoperi o parte din suma ce trebuie să o plătești pentru locuința, care la fel se calculează în dependență de anumite criterii.
De asemenea în timpul situații excepționale cauzate de acest virus, statul a acordat atât suport financiar studenților cât și material: produse alimentare și produse de igiena personală”.

Pe timp de pandemie la universitatea din Strasbourg grupele au fost împărțite în jumătate, iar cursurile se desfășurau o săptămână online și o sptămână în sălile de curs.

,,Probabil cu toții știm că Franța nu doar o dată a avut un număr record de îmbolnăviri raportat la numărul populației totale, însă cred eu că guvernul mereu a încercat sa ia deciziile corespunzătoare momentelor date.
După ce situația s-a agravat, am trecut la etapa unde făceam fiecare lecție online.
Avem deja un an de când ne aflăm în ipostaza dată. Sunt mulți studenți care au de suferit datorită insuficienței de interacțiune cu alte persoane, însă sunt de părerea că doar așa putem să menținem stabilitatea”.

Pe lângă studii tânăra activează în calitate de auto-antreprenor și face stagiu la Reprezentanța Permanentă a Republicii Moldova pe lângă Consiliul European.

,,Job-urile studențești sunt ușor de găsit și de păstrat întrucât majoritatea întreprinderilor, organizațiilor, restaurantelor oferă un program flexibil, astfel poți să îl personalizezi în raport cu lecțiile pe care le ai.
Ofertele de job-uri sunt multe și diverse, începând de la baby-sitting, chelner și ajungând la lucruri mai complexe cum ar fi ajutor de contabil, auto-antreprenor”.

La întrebarea dacă revine Paula Bolduratu acasă după finisarea studiilor sau totuși își continuă cariera peste hotare, studenta ni-a răspuns:

,,În prezent nu cred că aș putea să dau un răspuns la această întrebare, deoarece nu doar o dată m-am convins că situația se schimbă în cele mai neașteptate momente.
Vreau foarte mult să îmi termin studiile într-o universitate prestigioasă, să călătoresc în lume, să mă pot bucura de fiecare cultură în parte, să găsesc acel loc unde știu că voi putea să cresc propria mea familie în siguranță. Din păcate în ipostaza în care Republica Moldova se află la moment, nu pot spune că este un loc ce asigură siguranța pentru familie, pentru copii,
iar un alt criteriu ce mă împiedica ar fi posibilitatea de a creste în cariera profesională. Sunt o persoană dornică de a putea obține mereu mai mult, însă nu pot spune că la mine în țară este posibil. Mereu am auzit cuvinte de genul: ,,am plătit”, ,,am un cunoscut” însă mai rar “am lucrat”. Trist, dar în același timp adevărat.

Paula Bolduratu sfătuiește tinerii să creadă mereu în propriile forțe, să nu cedeze presiunii, să își stabilească scopuri bine definite și să tindă mereu să le realizeze întru cât gândurile se materializează, iar motto-ul după care se conduce tânăra este: ,,Când dorești să renunți, gândește-te de ce ai început”.

AUTOR: Negora Ursu, stagiară

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *