Acest editorial l-am gândit cu scopul de a explica și vindeca o rană foarte adâncă. Rana cunoașterii și a mentalității de pe ambele maluri ale Prutului. Noi nu prea ne cunoaștem. Vorbim aceeași limbă. Însă avem mentalități diferite. Teritoriul actual al celor 2 țări, de-a lungul istoriei, a fost ocupat de mai multe imperii.

De aceea noi nu trebuie să îi judecăm pe basarabeni. Influența Imperiului Țarist, apoi a URSS, este încă prezentă . Acest lucru îl înțeleg cel mai bine ardelenii. Pe mine nu mă derajează când merg prin Chișinău și aud vorbindu-se în altă limbă. De ce ? În Transilvania trăim în pace cu vecinii noștri unguri și sași. Pe cei din București, care aud vorbindu-se doar limba română, îi deranjează. La fel îi deranjează și faptul că în Transilvania se vorbește și limba maghiară.

Asta este dovada faptului că nu cunosc istoria. În școală nu se învață așa ceva. Însă este datoria ta, dacă te duci într-o altă țară sau regiune, să înveți.

Aici, în zona de sud, găsim mai mult influența Imperiului Otoman. În România se știe doar că Basarabia a fost cândva parte a României. Cam atât. Unii își mai aduc aminte de Podul de Flori, Doina și Ion Aldea- Teodorovici, Grigore Vieru, Leonida Lari. Problema Republicii Moldova este una care nu prea se discută în România. Sunt sigur că mulți români nici măcar nu știu unde este pe hartă această țară. Aici este vina , în mare parte, a mass – mediei românești. Nu tratează destul acest subiect.

Problema este că, cu câteva excepții, nu prea avem specialiști în acest domeniu. Singurii avizați sunt Dan Dungaciu și Iulian Chifu. Restul bat câmpii.

Avem un mare vid informațional. Noi nu prea știm ce se întâmplă la Chișinău. Relația noastră cu Republica Moldova este descrisă perfect în filmul „ Nuntă în Basarabia”.

Acolo este o scenă când unchiul mirelui spune că aceasta este o nuntă românească și să se vorbească doar românește. Imediat după aceea se oprește curentul în restaurant. Mirele și familia lui fiind veniți din București. Aici vorbim și despre problema dependenței față de Rusia.

Republica Moldova este o țară a enigmelor. Vrea și nu vrea să se despartă de trecut. Uneori nici eu nu pot înțelege. Spune că vrea să scape de influența Rusiei. Problema este că nu face nimic în acest sens.

Din 27 August 1991, când Republica Moldova și-a proclamat independența, ea nu a ieșit din sfera de influență a Rusiei. Asta datorită faptului că a contiunat să fie condusă de oameni ai Rusiei. Cel mai bun exemplu este Petru Lucinschi. Al doilea președinte al Republicii Moldova. Fost secretar al Partidului Comunist al URSS. Un apropiat al lui Gorbaciov.

A fost și un război pe Nistru în 1992. Armata rusă nu a plecat nici acum de pe Nistru. Stă sub formă de pacificatori.

Tocmai de aceea mulți basarabeni au plecat în România. Ei au spus că merg în patria mamă. Însă nu pentru toți a fost mamă. Pentru unii a fost mamă vitregă. Mă refer aici și la comportamentul autorităților române față de basarabeni. Sunt lucruri care trebuiesc spuse. Tocmai pentru a se lua măsuri și a se vindeca aceste răni.

Eu cunosc mulți români basarabeni, de bună credință, față de care statul român și-a bătut joc. Unii au așteptat mulți ani până au primit cetățenia română. Asta în timp ce lideri politici anti-români, de la Chișinău, aveau deja pașaport românesc.

Au venit mulți basarabeni cu inima deschisă în România. Au crezut că vin la frați.

S-au trezit că sunt batjocoriți chiar de către români. Nu generalizez. Sunt mulți români care îi iubesc pe basarabeni.

Chiar eu ca și român, când vorbesc de basarabeni, sunt batjocorit de mulți. Majoritatea spun că cei din Republica Moldova( Basarabia) sunt ruși.

Unii mă întreabă pe mine dacă am trecut râul Prut cu barca. Am auzit lucruri de genul că acolo nu au nici măcar electricitate. Mari minciuni.

Lucruri care dor foarte mult. Mai ales că suntem frați și că unii speră că cele două țări se vor unii cândva. Realitatea arată că o să ne unim în cadrul Uniunii Europene.

Aici este, din nou, vina mass- mediei, Imediat după proclamarea indepedenței Republicii Moldova a fost o perioadă de câțiva ani în care a existat un schimb între cele două televiziuni publice. Îmi aduc aminte că emisiunea matinală de pe TVR 1 și TVR 2 era matinalul de la TVM. Mesagerul, principalul buletin de știri de la televiziunea publică din Republica Moldova, era difuzat la început la ora 21. În ultimii ani era difuzat la ora 5 dimineața. Avem noroc că TVR a deschis un canal la Chișinău. De acolo avem un buletin de știri pe TVR 3 la ora 18. Este foarte bun și acela.

Mass- media românească este foarte slab prezentă la Chișinău. Mass- media rusească e foarte puternică. În realitate este vorba despre propaganda rusească. O propagandă care atacă România. De aici și ura unora împotriva României. Nimeni nu combate propaganda rusească.

Mulți basarabeni au pașaport românesc. Puțini sunt români. Majoritatea folosesc pașaportul românesc pentru a putea pleca în Uniunea Europeană. Ei sunt români de ocazie.

Republica Moldova, de când există ea, s-a uitat în două părți. Cu un ochi s-a uitat la răsărit. Cu  un alt ochi s-a uitat la apus. Asta îmi aduce aminte de un cunoscut politician de la Chișinău care a afirmat o frază despre plămânii săi. Pe tema Republicii Moldova s-ar putea scrie un serial de articole. Este foarte mult de scris. 

AUTOR: Paul Szasz Sebes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *