După trei ani de facultate, studiile mele superioare în mod evident, ar trebui să aibă o finalitate, care pendulează în jurul obținerii diplomei de jurnalist. În aceste condiții, mă  tot întreb dacă această diplomă îmi poate asigura un post de muncă bine plătit  și dacă voi găsi o redacție, unde să pot activa în funcție de principiile profesionale cultivate în timpul facultății. Ele ar asigura exercitarea profesiei corect din punct de vedere al normelor deontologice, care după cum știm bine cu toții,ar trebui să fie păzite ca ochii din cap.

După “colaborarea fructuoasă” între instituțiile media și reprezentanții puterii, sunt conștientă, că diversitatea alegerii nu este una prea mare, adică cercul alegerii se îngustează. În ciuda acestui fapt, mai avem  redacții în care noțiunea de libertate de exprimare, încă, mai este promovată și tinde să ofere spațiu de manevră tinerilor jurnaliști. Dar cât de pregătită este piața mediatică de la noi pentru a primi noi specialiști în acest domeniu sau câți dintre noi vor rămâne să activeze în jurnalism după finalizarea a trei ani de studii, aceasta este mare dilemă. Câți dintre angajatori vor studia diploma de studii superioare sau poate sunt mai importante cunoștințele pe care le-am acumulat și care mă vor ajuta să demonstrez în practică abilitățile obținute în acești trei ani? Nu sunt foarte mulţi şefi de redacţii care să ţină cont de ea. Important e cu ce rămâi după ce absolvești facultatea.

Ce voi face cu diploma mea de jurnalist? Cred că diploma mea de jurnalist va fi acel act care va confirma că am absolvit o facultate, că am cunoștințele necesare pentru a activa în domeniul mass-mediei, pe când, angajatorii, pentru a verifica acest fapt, îmi vor da o însărcinare practică să vadă nivelul meu de pregătire. De fapt, ca și celelalte acte ale mele, pe care le-am obținut în urma finalizării gimnaziului, apoi liceului, îmi vor permite mobilitatea doar în mediul academic, pe când în viața reală, voi fi apreciată după capacitățile și abilitățile de a scrie un material jurnalistic, fie că e vorba despre știri, reportaje sau interviuri sau alte specii ale acestui gen. Diploma va fi un motiv de mândrie, în special, pentru părinții mei, care au investit în educația mea și m-au susținut financiar, ca în cele din urmă, să vadă și ei rezultate. De altfel, de fiecare dată când investești în ceva, aștepți ca acel lucru să îți aducă un profit, un beneficiu.

În condițiile în care nu voi putea fi angajată în acest domeniu oficial, dacă nu voi prezenta diploma, pot spune că doar în acest fel voi sesiza utilitatea acesteia. Dar și aici, cazurile oscilează din extremă în extremă. De cele mai multe ori, instituțiile mediatice solicită tineri specialiști cu experiență în domeniu. În acest mod, studenții ar trebuie să se angajeze în domeniu încă de pe băncile facultății, ca la finalizarea acesteia, să aibă o anumită experiență, care ar corespunde în totalitate necesităților redacțiilor de la noi. Pot să activez și fără diplomă în domeniu, bineînțeles, dar legea tinde tot mai mult să ,,motiveze” tinerii în a absolvi o facultate, căci fără diplomă puțini angajatori vor risca. Unde mai pui că studiile noastre sunt superioare, dar sunt incomplete fără un masterat la mână, așa că, dacă îți dorești să fii un jurnalist în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să mai zăbovești un an și jumătate prin universitate.

Cred că actualmente ne confruntăm cu un deficit pe piața mediatică de jurnaliști integri, cu coloană vertebrală și care sunt pregătiți să spună lucrurilor pe nume. Nu este deloc ușor de realizat acest lucru, pentru că peste noapte te poți trezi că o cauză penală, dacă nu ai avut grijă la exprimare, căci vezi, este defăimătoare și atentează la viața privată  a vreunui funcționar, conștient că nu este chiar atât de ,,curat” precum încearcă a fi.

AUTOR: Daniela Pascari, reporter stagiar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *