Republica Moldova s-a alăturat deciziei Parlamentului European și marcheză pe 23 august Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare. Decizia a fost luată de Guvern, la propunerea premierului de atunci, Maia Sandu. Pe 23 august în toate localitățile, precum și în misiunile diplomatice și consulare ale Republicii Moldova de peste hotare urmează să fie arborat în bernă drapelul de stat.

Un interviu referitor la impactul Zilei Europene a comemorării victimelor regimurilor totalitare și autoritare pentru cetățenii Republicii Moldova l-am realizat cu conferențiarul universitar Mariana S. Țăranu.

M9: Ziua comemorarii victimelor regimurilor totalitare și autoritare are scopul ca să unească societatea in jurul unei dureri, a intelegerii si a recunoasterii suferintelor tuturor celor care au suferit si a membrilor familiilor acestora. Cunoscând care sunt realitățile din Republica Moldova credeți că se va reuși acest lucru?

Mariana S. Ţăranu: Un prim pas al comemorării victimelor regimurilor totalitare și autoritare ar fi ca fiecare cetățean să-și cunoască istoria Țării sale, să cunoască personalitățile care au făcut istorie, iar interpretarea istoriei să se facă de pe poziții general-umane – toate acestea sunt posibile doar în condițiile unei democrații autentice promovată consecvent de o clasă politică care reprezintă interesele populației autohtone. În momentul în care cetățenii au șansa la acestea, apoi fiecare în felul său își crează chipul eroului pozitiv și negativ, ia atitudine ca să nu permită repetarea unor fapte. Și doar următoarea etapă ar fi comemorarea victimelor regimului care a cărui jertfă au fost fără voie. 

În ceea ce privește Republica Moldova, apoi atât timp cât nu a fost aprobată Legea Lustrației și victima cu călăul au stat și stau la aceeași masa, atât timp cât la nivel de politică de stat se ignoră istoria națională, în momentul în care pe întreg teritoriul statului nu există nici un monument al victimelor rezistenței anticomuniste, în capitala Chișinău nu există niciun monument al victimelor foametei organizate în rezultatul căreea a fost omorâtă prin înfometare aproximativ 25% din populația Basarabiei, nu există niciun film artistic sau documentar despre rezistență, despre foamete, cum să ne comemoram victimele regimului sovietic de ocupație dacă noi nu le cunoaștem?! Și în perioada ocupației sovietice, și în cei aproape 30 de ani de independență declarată în Republica Moldova la nivel de politică de stat s-a ignorat și se ignoră tot ce ține de istoria națională, spre regret…

Mai mult, la moment raportul de forte nici în legislavit și nici în executiv nu este în favoarea promovării istorie și valorilor naționale, ,tocmai de aceea consider că fiecare în surdină își va deplânge morții și în acest an, la fel ca și în toți anii…

M9: De ce tocmai 23 august și nu o altă data?

Mariana S. Țăranu: Pentru că semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop la 23 august 1939 a avut drept consecință deportarea, torturarea și asasinarea a zeci de milioane de persoane sub regimuri totalitare și desi sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial a marcat înfrângerea regimului nazist, pentru mai multe popoare europene suferințele au continuat, sub alte regimuri totalitare și îndeosebi a celui comunist.

M9: Și totuși, cum explicați faptul că, deocamdată, nu există monumente ridicate în memoria victimelor foametei organizate?

Mariana S. Ţăranu: În perioada sovietică subiectul foametei constant a fost trecut cu vederea. După anul 1989, la fel ca și alte crime ale regimului totalitar din URSS, foametea din 1946–1947 nu a fost condamnată la nivel oficial în Republica Moldova. În acest context printr-o afirmație Ana Blandiana răspunde cel mai relevant la întrebare „Cea mai mare victorie a comunismului a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism”. Consider că conform acestui principiu se acționează și astăzi în R.Moldova. În cazul în care lucrurile ar decurge în albia lor firească nu și-ar permite nimeni, cu atât mai mult, unii reprezentanți ai clasei politice să organizeze diferite evenimente cu impact pe data de 24 august, atunci când Armata Roșie reocupă RSSM și se consideră începutul celei de a doua ocupații sovietice…

M9: Cum ar trebui să ne comemorăm victimele regimului totalitar sovietic?

Mariana S. Ţăranu: Păi, sunt diferite modalități, dar în primul rând se impune o politică consecventă de stat, consecventă pentru că s-au pierdut aproape 30 de ani. Spre exemplu, în instituțiile preuniversitare prima oră să fie ora de istorie locală în cadrul căreea cadrele didactice să le vorbească elevilor despre eroii din localitatea de baștină. În timpul orelor de istorie locală să se facă istorie veridică în prim plan punându-se mărturiile supraviețuitorilor. La nivel de politică de stat se impune introducerea unei discipline opționale „Crimele comunismului în RSSM”. Ridicarea monumentelor cu tentă națională ar avea un cuvânt greu de spus în acest context. Emisiuni televizate și radiofonice zilnice, promovarea unei campanii în mediul cadrelor didactice de scriere a istoriilor de sate etc.

M9: Ce ar trebui să întreprindă fiecare dintre noi ca să contribuie la trezirea conștiinței naționale a poporului nostru?

Mariana S. Ţăranu: În primul rând, recomand cititorilor acestui interviu să discute cât mai mult cu părinții, cu buneii și în felul acesta să-și cunoască istoria familiei, să insiste ca aceștea să-și amintească numele tuturor rudelor care au decedat în timpul foametei organizate de sovietici, să insiste să-și amintească numele vecinilor și a colegilor de clasă care au murit înfometați. Din discuții vor afla numele consătenilor deportați, a celor arestați de sovietici, duși în spitalele de psihiatrie etc. Aceasta este istoria noastră veridică. Mai mult, în măsura posibilităților reconstituiți-vă Arborele Genealogic. Acel dintre noi care reușesc aceste lucruri în mod cert vor avea o viziune analitică asupra lucrurilor și, respectiv, o înaltă conștiiță civică și națională.

M9: Cum credeți, cât timp va continua această stare de lucruri, adică cât timp va persista restanța noastră la capitolul lipsa conștiinței naționale?

Mariana S. Ţăranu: Atât timp cât clasa politică nu va promova o politică de stat care ar avea finalitate acest deziderat.

M9: Să revenim la subiectul iniţial al discuției noastre. 23 august – Ziua Europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare. Care credeți că sunt trăirile unui cetățean al Republicii Moldova?

Mariana S. Ţăranu:În primul rând trebuie să salutăm faptul că Guvernul R.Moldova a luat atitudine și printr-o Decizie specială data de 23 august a fost declarată Zi de doliu, iar aceasta presupune, inclusiv, că  în toate localitățile, precum și în misiunile diplomatice și consulare ale Republicii Moldova de peste hotare să fie arborat în bernă drapelul de stat – totul este foarte bine la capitolul formă. În același timp, consider că, o realizare de conținut ar fi în momentul în care conducerea statului ar da dovadă de maturitate politică și ar condamna regimului totalitar-comunist și ar aproba Legea lustrațeiei (chiar și cu întârziere de aproape 30 de ani). 

M9: Vă mulțumesc pentru interviul acordat.

AUTOR: Vitalie Guţu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *