Săptămâna trecută, am cunoscut povestea unei moldovence în vârstă de 29 ani stabilită în Belgia, care a fost diagnosticată POZITIV cu virusul COVID-19. Tânăra este asistentă în chirurgie maxilo facială și stomatologie într-un spital Universitar din Belgia. În instituția unde activează sunt aduși pacienți care luptă cu coronavirus. Chiar dacă Felicia avea grijă de toate măsurile de protecție, virusul nu a trecut pe lângă ea. Mai bine de o săptămână, moldoveanca se tratează la domiciliu. Noi am rugat-o să ne arate cum arată un jurnal de pandemie.
Luni, 23 martie
Ora 7 dimineața. Eram la lucru la spitalul Universitar din Bruxelles. Prima zi de simptome majore: dureri foarte mari de cap, dureri articulare, febră. Nu mă puteam ține pe picioare. Am făcut testul pentru Coronavirus, după care medicul m-a trimis acasă, pentru că nu eram în stare să lucrez. Urma ca în 24-48 de ore să aflu rezultatul testului!
Marți, 24 martie
Dureri de cap ceva mai lejere, dureri în piept, un pic de tusă grasă. Îmi pierdusem mirosul și gustul. Nu aveam febră nici nas înfundat. Administram paracetamol pentru a calma durerile de cap.
Stat în pat toată ziua.
Miercuri, 25 martie
Dureri de cap relative, de scurtă durată, la fel și durerile în piept. Tușeam mai mult. În acea zi, pe la prânz, am primit telefon de la spital ca să mi se comunice rezultatul testului.
Un medic foarte cald și drăguț m-a anunțat că testul este pozitiv. Mi s-a explicat ce să fac de acum încolo pentru a-i proteja pe cei din jur și pentru a fi și eu în siguranță.
Nu m-am panicat la auzul rezultatului, ci am ascultat atent ce am de făcut. Mi-a zis să mă odihnesc minim 5 zile, să stau în pat, să nu ies din casă, să păstrez o distanță de 2 m. cu alte persone din menajul meu, să dezinfectez suprafețele, să mănânc din farfurii separate de ceilalți, să dorm într-o cameră separată. Pentru dureri și febră, mi-a zis să administrez paracetamol, iar în cazul în care am dureri foarte mari în piept și nu pot respira, atunci să mă adresez la urgență. După aceste 5 zile dacă mă simt bine, pot începe din nou munca!
Joi, 26 martie
Stare de moleșeală, fără nici o puter, nemâncată normal deja de 4 zile (din cauza lipsei mirosului și gustului), începusem să slăbesc și să mă simt slăbită. Aveam ușoare dureri în piept și de cap, tusă seacă. Toată ziua mi-o petreceam în pat, somn și odihnă.
Vineri, 27 martie
Când credeam și eu că deja începe să treacă, mă trezisem oarecum ok, dar în jurul prânzului, aveam o durere foarte mare în piept, o durere continuă ce nu mă lăsa. Atunci a fost primul moment când începuse să-mi fie frică. În acele momente m-a sunat un coleg, un medic foarte renumit pe aici, ca să mă întrebe cum mă simt. I-am explicat temerile mele și el mi-a zis că dacă continuă durerile în torace să sun la medicul meu de familie și să intervină, dacă va fi necesar să fac și o radiografie de torace. Un pic mă liniștisem și am dormit (eu am învățat de la mama: când vine o durere de cap sau altă durere, un somn bun rezolvă problema). După somn mi-a tracut acea durere cumplită.
În tot acest timp, nici miros și nici gust nu aveam!
Sambata, 28 martie
Mă simțeam mai bine, nu aveam dureri și tușeam foarte puțin. Am coborât puțin în bucătărie să fac o ciorbă (îmi venise poftă de ciorba ala autentică, cu leuștean). De unde, ca nu simțeam nimic! Nici o aromă. nici nimic! Am sorbit ciorba aia ca pe o apa plată. Am stat în bucătărie cam 2 ore și aveam impresia că alergasem 10 km, așa de obosită mă simțeam.
Spre seară începusem să am dureri musculare cum nu am mai avut înainte. Mă frământau picioarele, trebuia să le mișc în continuu, nu aveam stare. Totul era cicălitor și enervant. A trebuit să i-au paracetamol ca să mă lase cât de cât.
Am adormit seara cu acele dureri oribile.
Duminica, 29 martie
Am deschis ochii cu aceleași dureri de mușchi, în rest, mă simțeam bine, fără alte dureri. Am petrecut toată ziua în pat, așa cum mi-a spus medicul. Urma in ziua aia să analizez bine orice simptom pe care îl aveam, ca să îmi dau seama dacă voi putea începe munca de pe 30 martie.
Luni, 30 martie
Aceleași dureri musculare care nu mă mai lăsau în pace. Oboseală și slăbiciune. Atunci a trebuit să sun la medicul de familie, să îi spun ce simptome am și el să decidă ce facem mai departe. Medicul a hotărât să mai prelungească certificatul cu încă o săptămână și să continui să mă odihnesc, pentru că virusul de la o zi la alta declanșează alte simptome și la fel de repede poate agrava situația.
Marți, 31 martie
M-am trezit fără dureri, doar slăbiciune. Nici o poftă de viață și fără nici o poftă de mâncare. Fără miros și fără gust. Aceste caracteristici, sper sa le recapăt cât mai repede, pentru că este extrem de enervant. Stau și acuma în pat, simt picioarele uneori că dor, dar lejer. Tușesc rar. Am tendința de a simți o mică durere de cap, dar totul e oarecum suportabil. Vedem mai departe ce mai urmează!
Recomand adoptarea unui stil de viață cât mai sănătos și fără panică.
AUTOR: Diana Botnaru