O bună parte din salariații din Republica Moldova, cei care gestionează bunuri materiale, mijloace financiare au încheiat cu angajatorul contract de răspundere materială. Evident că, acest lucru mai mult îl interesează pe angajator, or fiindu-i pricinuită o pagubă companiei, aceasta urmează să fie despăgubită. Investitorul pînă la urmă investește o anumită cantitatea de mijloace financiare, iar administratorul urmează să le gestioneze eficient, și cum fiecare activitatea n-o poți face singur, contractul de răspundere materială este cel prin care se reglementează aceste raporturi.
Salariatul urmează să gestioneze bunurile încredințate ca un veritabil gospodar, fără a pricinui vreo careva daună, iar atunci cînd aceasta este depistată, salariatul în cele mai multe cazuri, spune că nu este vinovat, că n-a știut, că a uitat etc. Salariatul este privit în aceste cazuri un pericol pentru companie, din mai multe aspecte:
- Dacă activează de mai mult timp, atunci apare întrebarea de ce pînă acum nu s-au depistat neajunsuri, de ce acum?
- Dacă activează de puțin timp, atunci acest salariat nu este tocmai potrivit funcției deținute.
Iată de ce, pentru Republica Moldova, necesitatea întocmirii acestor contracte este mai mult decît obligatorie, or fiind purtate doar discuții, avînd careva relații mai prielnice, angajatorul urmează a încheia un contract de răspundere materială, pe lîngă faptul că, urmează să-l intruiască pe salariat și să fie alături de el în permanență.
Practica arată că, cazuri de acest gen sunt multiple, iar „scuzele” salariaților sunt: n-am știut, nimeni nu mi-a spus, eu asta n-am făcut etc. Chiar dacă prin efectuarea anchetelor de serviciu se dovedește și se demonstrează faptul că, salariatul/salariații se fac vinovați, oricum legislația nu scutește de achitarea taxei de stat în aceste situații, lucru deloc bun în acest sens, și asta, din varii motive, salariații pleacă peste hotare, nu au nimic din ce să încaseze executorul judecătoresc, deci într-un final angajatorul este cel care duce pierdere considerabile…
Potrivit hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova: De modificare şi completare a Hotărârii Plenului CSJ nr. 9 din 22.12.2014 „Privind practica judiciară a examinării litigiilor, care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă”, se explică clar că, în particular, acţiunile culpabile ale salariaţilor care gestionează mijloace băneşti sau valori materiale pot fi manifestate prin: primirea şi/sau eliberarea bunurilor, precum şi a mijloacelor băneşti, fără perfectarea documentelor corespunzătoare, calculul eronat sau folosirea, în scopuri personale, a banilor încasaţi, tăinuirea mărfurilor, faţă de cumpărători, folosirea, în scopuri personale, a bunurilor angajatorului, înşelătoria la cântar, ridicarea neautorizată a preţurilor, primirea plăţii pentru serviciile efectuate, fără a elibera documentele respective, încălcarea regulilor de comercializare a băuturilor spirtoase şi a producţiei de tutun, realizarea medicamentelor, substanţelor narcotice, fără reţete (în cazul în care sunt obligatorii) etc. Este important că, în cazul salariaților care mânuiesc nemijlocit mijloace bănești sau valori materiale, subiecţi ai concedierii sunt atât salariaţii cu care este încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori, care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art. 339) şi cei care au primit bunurile şi alte valori, spre decontare, în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice, precum şi acei, cărora unitatea le-a eliberat, în folosinţă, materiale, semifabricate, produse (producţie), inclusiv în timpul fabricării lor, precum şi instrumente, aparate de măsurat, tehnici de calcul, echipament de protecţie şi alte obiecte, în cazul în care a fost cauzat un prejudiciu, prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată.
Iar potrivit hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova: De modificare şi completare a Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 03.10.2005 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează obligaţia uneia dintre părţile contractului individual de muncă, de a repara prejudiciul cauzat celeilalte părţi”, se descifrează că, acţiunea de reparare a prejudiciului material şi/sau moral, suferit de salariat, fiind o revendicare legată de raporturile juridice de muncă, se încadrează în categoria de cauze, stipulate la art. 85 alin. (1) lit. a) CPC şi art. 4 alin. (1) pct. 1 al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03.12.1992, de aceea reclamanţii sunt scutiţi de plata taxei de stat. În caz de admitere a acţiunii, taxa de stat şi cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanță, vor fi încasate la buget, conform art. 98 CPC, de la persoanele care au calitatea procesuală de pârâți, în aceste acţiuni. „În situația de respingere a acţiunii, intentată de reclamantul-salariat, taxa de stat şi cheltuielile legate de judecarea pricinii, suportate de instanţă, la buget nu se vor încasa, deoarece acesta este scutit de plată, în virtutea legii. Angajatorul, la rândul său, având calitatea procesuală de reclamant, nu este scutit de plata taxei de stat pentru intentarea acțiunii privind apărarea unui drept, legat de raporturile de muncă, deoarece art. 4 alin. (1) pct. 1 din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03.12.1992, fiind o lege specială ce reglementează condiţiile de achitare şi înlesnirile la plata taxei de stat, expres prevede că, în acţiunile legate de activitatea de muncă, sunt scutiţi de plata taxei de stat, în instanţele judecătoreşti, numai reclamanţii-persoane fizice. În caz de admitere a acţiunii angajatorului, instanţa de judecată, la soluţionarea chestiunii de compensare din contul pârâtului, persoană fizică, a cheltuielilor aferente judecării pricinii, se va călăuzi de dispoziţia art. 353, în coroborare cu art. 348 al Codului muncii.
Recomandare care se cere este ca, și angajatorii să aibă aceste înlesniri de taxă de stat, or prejudicial îl cauzează salariatul, care pînă a răspunde mai și pleacă în afara țării, fiind de negăsit. Dar și mai mult, fiecare angajator, chiar dacă avem multiple programe care susține business-ul, dezvoltarea afacerilor, primordial este să protejăm fiecare investiție, sigur prin semnarea de principiu a actelor, contractelor, doar prin consultare și cu un jurist.
***Material realizat în parteneriat cu Centrul de Analiză, Cercetare și Consultanță Juridică JUSTSTUDIUMANIMA (www.jsa.md)