Partea Introductivă

În data de 02 februarie 2020 Comisia Națională Extraordinară în Sănătate Publică prin hotărărea cu nr.1 dispune anumite măsuri bazîndu-se pe o informație parvenită de la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Însă aspectul legal spune că, potrivit Legii cu nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, prevederile art.58 descriu faptul că, starea de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova sau a medicului-şef sanitar de stat din teritoriul respectiv.

În Hotărîrea publicată însă este descris altceva:

Și mai mult decît atît, legea expres prevede faptul că, Declararea stării de urgenţă în sănătatea publică implică punerea în acţiune a planurilor de măsuri de răspuns la nivel naţional, regional, local, în unităţile teritoriale, administrative sau geografice afectate, inclusiv:

1) mobilizarea forţelor şi resurselor necesare pentru realizarea măsurilor de răspuns;

2) distribuirea şi utilizarea oricăror bunuri, echipamente şi materiale stocate sau disponibile în acest scop.

De reținut că, potrivit art.55 din Legea 10/2009 în scopul asigurării unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică, Guvernul: instituie Comisia naţională extraordinară de sănătate publică, nicidecum pentru situația creată la moment (apropo, dar publicarea HG prin care se instituie Comisia, unde e?).

Probabil, putem doar specula că, sub presiuni, sau strategic vorbind nefiind luată în calcul situația de fapt și posibilitățile de a acționa, în data de 17 martie 2020 Parlamentul instituie stare de urgență și modifică legea 212/2004.

Iar în data de 18 martie 2020 prin Dispoziția cu nr.1 instituie privilegii economice pentru:

Lovitură asupra sectorului de business.

Atît legea cu nr.10/2009, cît și cea cu nr.212/2004 stabilesc acțiuni din partea statului pentru protejarea cetățenilor, nicIdecum a acționa împotriva acestora.

Mai mult decît atît, Înaltul comisar ONU pentru drepturile omului a cerut joi ca măsurile de carantină puse în aplicare pentru a limita epidemia de coronavirus să fie ‘proporţionale’ cu ameninţarea şi să respecte drepturile persoanelor, inclusiv libertatea de expresie[1].

[1] https://www.ohchr.org/FR/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=25668&LangID=F

Foarte important a menționa faptul că, restricționarea activității agenților economici de a activa, instituiind măsura de stare de urgență, ca motiv fiind carantina pentru toți, chiar și pentru cei care nu au fost în contact cu cei infectați, încalcă dreptul la muncă, limitează libertatea de mișcare, drept consecință se încalcă dreptul de acces la alimente, hrană, apă potabilă, dreptul de a fi tratat în mod uman.

Faptul că statul nu a venit cu măsuri concrete de  acțiuni pentru mediul de afaceri, a pus la pămînt practic tot sectorul economic și populația țării, excluzînd practic susținerea acestuia, creează disensiuni și critici probabil dure.

Aspecte economice

1. Agenții economici sunt terorizați, de structurile de stat pentru a-și închide activitatea – pe de altă parte sunt impuși să achite impozite, taxe, să de-a dările de seamă în termen.
2. Se promovează ideea ca, agenților economici fiindu-le stopotă activitatea, să achite plățile salariale, întrebarea apare, de unde din ce resurse?
3. La întrebarea ce se întreprinde pe segmentul de credite, a face o vancață la achitarea acestora, statul spune că, nu poate să discute cu băncile, dar cu ceilalți agenți economici în lichidează? Despre ce măsuri asiguratorii putem aici vorbi, în general, avem drept aici sau doar dictatură, instaurarea unui stat polițienesc?
4. Aplicarea dublelor standarte pentru segmentul de business.

Aspecte sociale

1. Cetățenii nu sunt pregătiți pentru astfel de măsuri.
2. Statele dezvoltate economic intervin cu măsuri de susținere a cetățenilor, a mediului de afaceri, prin achitarea unor compensații, iar în una din cele mai sărace țări, în RM se vine cu solicitarea ca oamenii să doneze.
3. Statul lichidînd companiile, care sigur nu pot achita salariile, pentru că foarte multe companii depind de vînzări, impun măsuri selective și punitive în situația cănd statul urmează să-i susțină.

Aspecte legate de relațiile de muncă

1. Codul Muncii prevede expres prin prevederile art.76. Contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de:
   a) concediu de maternitate;
   b) boală sau traumatism;
   d) carantină;
   e) încorporarea în serviciul militar în termen, în serviciul militar cu termen redus sau în serviciul civil;
   f) forţă majoră, confirmată în modul stabilit, ce nu impune încetarea raporturilor de muncă; etc.

Atragem atenția asupra faptului că, prin Hotărîrile emise de Comisia Națională Extraordinară în Sănătate Publică, precum cea emisă de Parlamentul RM, a fost decretată starea de urgență, iar una din măsuri fiind introducerea regimului de carantină și luarea altor măsuri sanitaro-antiepidemice obligatorii, mai mult decît atît, chiar și Hotărîrile emise de Comisia Națională Extraordinară în Sănătate Publică demonstrează deja instituirea carantinei, fapt care face posibilă suspendarea contractelor de muncă cu toți salariații, sub prevederile art.76 alin.1 lit.d, iar statul urmează sa-și asume responsabilitea și să achite aceste costuri.

Este de la sine înțeles că statul va încerca să întreprindă orice acțiuni în vederea neachitării și neacoperii acestor costuri, mai mult, statul a plasat un anunț de colectare de fonduri în vederea combaterii acestei epidemii, pe cealaltă parte a monedei lichidînd companiile.

Totodată nu se exlude posibilitatea aplicării și prevederilor ce țin de forța majoră, prin constituirea unei comisii, care, conducîndu-se de Hotărîrile emise de Comisia Națională Extraordinară în Sănătate Publică, Parlament, precum și Dispozițiile în acest sens, poate decreta forța majoră, fără a fi necesar acceptul, confirmarea Camerei de Comerț și Industrie.

Consecințe

Poate la acest capitol să avem multe aspecte, am putea specifica următoarele:

1. Școli, grădinițe închise;
2. Companiile private ruinate;
3. Salariații, populația nu-și poate asigura minimul necesar de existență;
4. Odată ce companiile au fost închise, nu se pot achita salarii, salarii nu se achită, oamenii nu pot achita facturile, hrana, creditele etc.pur și simplu un cerc vicios, care nu este gestionat corect.
5. De ce nu se pun măsurile și pentru bănci, vacanță la credite, atît pentru persoanele fizice, cît și pentru cele juridice?

Da, de acord, suntem într-o situație fără precedent, dar nu trebuie să uităm și de aspecte importante și necesare unei țări. Țările economic dezvoltate au ales să susțină mediul de afaceri, pentru că înțeleg, aici este forța unei societăți prospere, iar în situații de criză, doar mediul de afaceri este instrumentul care poate interveni și ajuta.

E necesar totuși a permite mediului de afaceri să lucreze, da sigur respectînd anumite condiții de igienă, distanța socială, dar nicdecum să fie închis, ruinat.

***Material realizat și susținut de marca comercială JUSTSTUDIUMANIMA® (serviciile juridice mai aproape de consumator)