Cel mai cântat poet român în timpul vieții, prozatorul, academicianul, publicistul și dramaturgul din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei – DUMITRU MATCOVSCHI. Despre creația mareluiMATCOVSCHI, dar și rolul pe care l-a avut în miscarea de eliberare nationala, în cadrul emisiunii “Recurs la Istorie” cu Leonid Smolnitchi, președintele asociației „Focul din Vatră”, moderată de doctorul în istorie, Mariana S. Țăranu, la postul de radio “Vocea Basarabiei”.

Dumitru Matcovschi s-a născut în anul 1939 în România Mare. Membru titular al AŞM, autorul a peste 50 de volume de poezie, proză, piese de teatru şi un simbol al mişcării de eliberare naţională.

Dumitru Matcovschi a avut trei vieţi

Dumitru Matcovschi a avut trei vieţi: până la accident, după accident şi a treia care se măsoară prin opera sa. În prima viaţă întotdeauna a fost omul muncitor al oamenilor muncitori, al oamenilor simpli. D.Matcovschi nu a făcut slujit celor de la putere, nici odată nu i-a plăcut, el tot  timpul vorbea cu admiraţie despre consătenii săi, mai mult, dacă analizăm opera lui Matcovschi, apoi constatăm că în centru creaţiei sale era omul simplu.

Matcovschi tot timpul a fost mândru şi de aceea este şi simbol al verticalităţii

În ultimele zile ale sale, atunci când era pe patul suferinţei Matcovschi şi-a chemat nepotul pe la orele 4 dimineaţa, i-a spus mai multe lucruri, inclusiv, să fie mândru şi să nu umble cu mâna întinsă. Probabil că se exercitau presiuni asupra Poetului pentru a ceda într-o direcţie sau alta în schimbul unor favoruri. Aşa era moda, atât în timpul sovietic, dar şi acum cinci ani.

Matcovschi tot timpul a fost mândru şi tocmai de aceea este şi simbol al verticalităţii.

„… Basarabia la mărgioară votează să plece acasă”

„Îmi amintesc că mergând o dată spre Vadul Raşcov, eu la volan, el pe bancheta din faţă şi tot discutam, deşi, mai mult vorbea Maestrul. Pe drum erau mulţi care votează şi Maiestrul permanent spunea: „Of, sărmanii!!! Uite cum stau şi votează!!!” La un moment dat eu nu am mai răbdat şi am spus: „Dacă atât de mult ţi-i jale de ei, hai, să luam pe civeva şi să-i ducem unde le trebuie”. La care Matcovschi a spus: „Nu despre asta e vorba, ei votează la marginea drumului exact cum Basarabia la mărgioară votează să plece acasă”. Uite asta îl frământa pe Matcovschi. Deaceea eu rămân şocat atunci când aud precum că D.Matcovschi era mai puţin unionist”.

Matcovschi nu a ţinut pică pe cei care i-au interzis poeziile

În perioada sovietică exista Moldlitul, cel care cenzura lucrările. Imediat după apariţie volumul „Descântece în alb şi negru” a fost interzis de cenzura sovietică fiind considerat ca fiind subversiv. În felul acesta au fost interzise mai multe cărţi. Matcovschi nu a ţinut pică pe cei care i-au interzis poezii, spectacole. Poeziile din plachetele interzise le lua câte pe una şi le punea în alte cărţi şi ei, cei de la cenzură, nici nu au observat că a apărut şi cartea interzisă.

Matcovschi muncea foarte mult. În anii 1987-1988 a fost redactor şef al revistei „Nistru” care ulterior a fost redenumită „Basarabia”. În calitate de redactor-şef publică articolul „Veşmântul fiinţei noastre” de Valentin Mândâcanu.

După accidentul organizat de securitatea sovietică, Matcovschi a stat în comă şase luni

În anul 1989 Poetul Dumitru Matrovschi este implicat într-un grav accident rutier. Există două versiuni. Prima este că a fost un banal accident rutier, versiunea oficială. Despre accident am vorbit cu Maestrul când deja şi-a revenit după jumătate de an de comă.

În perioada gorbaciovistă pentru prima dată în URSS s-au organizat alegeri cu caracter mai democratic, alegeri declarate libere. Contracandidatul lui D.Matcovchi era şeful KGB-ului din RSSM Lavranciuc. Pe fundalul mişcării de eliberare naţională Matcovschi câştiga detaşat. Realizând acest lucru cei de la securitate l-au telefonat pe Matcovschi i-au propus să-şi retragă candidatura. Pe cei de la securitate nu-i deranja că Matcovschi va fi deputat în Sovietul Suprem al URSS, dar îi deranja că nu va fi contracandidatul său, reprezentantul KGB-ului. Cu două zile înainte de ziua alegerilor Matcovschi s-a întâlnit cu Lavranciuc, acesta i-a spus că dacă nu acceptă să se retragă din cursa electorală, şi dacă el, Lavranciuc, nu câştigă, apoi nici securitatea moldovenească nu va fi în stare să-l apere. Chiar aşa i s-a spus. „Uneori cei de la Moscova fac nişte lucruri şi pe noi nici nu ne întreabă” Lavranciuc l-a atenţionat pe Matcovschi. La alegeri Matrovschi a câştigat 89% din voturile alegătorilor. Exact a doua zi după alegeri s-a întâmplat acest accident. În coincidenţe eu nu cred, cine crede nu are decât.

Matcovschi a stat în comă şase luni. Zi şi noapte la spitalul nr. 1 minicipal sute de oameni se rugau la propriu pentru sănătatea lui Matcovschi. Oamenii se puneau în genunci, îşi făceau cruce şi se rugau pentru sănătatea Maiestrului. Mai mult, în toate bisericile din Basarabia se făceau serviciuri divine în sănătatea lui Matcovschi.

 Accidentul a frânt poezia „Basarabia” în jumătate

Accidentul a frânt poezia „Basarabia” în jumătate. Matcovschi reuşise să scrie jumătate din poezie, a fost accidentat, după care a revenit la acea poezie. La poezia „Basarabia” Mihai Dolgan a scris muzică, iar formaţia „Noroc” a şi interpretat-o. Din cauza frazei „Trădată, furată mereu” poezia nu este agreată de oficialităţi nici în RM şi nici în România. Celor de la Chişinău nu le place „furată”, iar cei de la Bucureşti nu acceptă „trădată”. Când în România cineva recită poezia, se foloseşte cuvântul „prădată”, dar nu „trădată”. De mai multe ori lui Matrovschi i s-a propus să schimbe cuvântul „trădată”, dar el a refuzat categoric.

Dumitru Matcovschi a fost cel mai cântat poet român din timpul vieţii

Dumitru Matrovschi a fost cel mai cântat poet român din timpul vieţii. Poetul a colaborat cu Petre Teodorovici, Ion Aldea Teodorovici, Mircea Oţel, Constantin Rusnac, cu Eugen Doga. Nu există compozitor cu care să nu fi conlucrat.

Matcovschi este unicul poet basarabean, care a scris o poezie despre foametea organizată

Dumitru Matcovschi se considera mai întâi istoric şi după aceea poet. Matcovschi este unicul poet basarabean care a scris o poezie despre foametea organizată, poezie care din păcate nu se promovează. Este vorba despre poezia „Îngerii roşii”. Şi l-am întrebat pe Matcovschi cum a  fost posibil să treacă cenzura, la care Matrovschi mi-a spus că ei, cenzorii, nu au înţeles nimic, ei credeau că poezia e împotriva lui Stalin şi nu împotriva lor toţi care au omorât basarabenii.

În patruzeci şi şase,

În patruzeci şi şapte

Fărâma de pâine

Şi stropul cel de lapte

Se măsurau cu viaţa.

Ce însemna o viaţa?

Era cusută viaţa

Cu aţă. Da, cu aţă!

Scrisul pentru Matcovschi era un blestem

Scrisul pentru Matcovschi era un blestem, el putea să scrie noaptea, putea să scrie ziua, oricând. Muncea zi de zi. Bătăturile de la buricul degetelor se rupeau şi le încleia cu un plaster. Vreo săptămână-două lucra cu degetele încleiete, după care iar se formau bătături şi tot aşa.

Într-o seară de revelion până la ora 24 mai rămăsese vreo 20 de minute. Masa era întinsă. Toată familia era adunată în jurul mesei şi la un moment dat Matcovchi se retrage în birou. Noi toţi am rămas miraţi la care dna Alexandrina zică că trebuie să-i dăm pace că probabil i-a venit un gând. „Şi dacă i-a venit o propoziţie, zice soţia-sa, apoi acuş îl vedem, iar dacă i-au venit mai multe fraze, apoi atunci trebuie să-l aşteptăm mâine dimineaţă să se apropie”. Aşa şi a fost, s-a întors pe la 5 dimineaţă şi s-a comportat de parcă nu ar fi fost nimic.

Când a intrat în sala de operaţie Matcovschi a spus să fie înmormântat la Vadul Raşcov

Matrovschi a fost internat în spital. În ajun de 15 iunie vroia să meargă pe Aleea Clasicilor unde să-şi ia rămas bun de la Eminescu şi de la Mateevici. M-a chemat şi m-a întrebat dacă vom putea ajunge cu maşina privată pe Aleea Clasicilor. Din cauza bolii nu a putut să meargă… Aceasta e una din dorinţele Poetului care nu au fost îndeplinite.

Când a intrat în sala de operaţie Matcovschi avea trei dorinţe: să i se aducă maşina de scris, volumul care îi apăruseră recent să fie duc la bibliotecă şi să fie înmormântat la Vadul Raşcov.

P.S.: Până astăzi, Dumitru Matcovschi nu are bust pe Aleea Clasicilor. Toţi acceptă să fie instalat bustul, dar mai sunt multe ezitări unde să fie instalat acest bust. Unii propun să fie la marginea Aleii Clasicilor. Mai mult, până astăzi Matcovschi nu are o stradă în Chişinău…

AUTOR: Mariana S. Țăranu, doctor în istorie