Acum 8 ani, pe data de 16 mai, a plecat în eternitate Primadona Operei Naţionale, Maria Bieşu. Regretata artistă încă din anul şi-a pregătiti mormântul. Şi-a făcut şi un monument pe care a fost imprimată poza artistei. Maria Bieşu a ţinut cu tot dinadinsul să fie înmormântată în costum naţional, dorinţă care a fost respectată de rudele regretatei artise.  

Pe data de 17 mai 2012 Consiliul Local din satul Volintiri, locul de baştină al Mariei Bieşu, a decis:

1. Începand cu anul de învăţământ 2012-2013, liceul teoretic din sat va purta numele Primadonei;
2. Pe faţada casei părinteşti, unde s-a născut şi a copilărit Maria Bieşu, va fi instalată o placă memorială;
3. Din acel an, în luna august, atunci când Maria Bieşu îşi sărbătorea ziua de naştere, se desfăşoară un Festival al vocaliştilor amatori, care poartă numele Primadonei;

*** Maria Bieșu s-a stins din viață la 16 mai 2012, la Spitalul Republican al Asociației Curativ-Sanatoriale și de Recuperare a Aparatului Guvernului din Moldova. Maria Bieșu suferea de 7 ani de o formă rară de leucemie. La 18 mai 2012, Guvernul Republicii Moldova a decis acordarea Teatrului de Operă şi Balet numele Mariei Bieșu. Primadona Operei Naționale a fost înmormântată la 19 mai 2012 la cimitirul de pe strada Armenească din centrul Chişinăului. În scuarul Teatrului de Operă și Balet a avut loc un miting în memoria artistei. Ziua de 19 mai a fost declarată zi de doliu național în Republica Moldova.

În 1955 a fost admisă fără examinare la Conservatorul de Stat din Chișinău, clasa profesorului Susana Zarifian, la care a studiat timp de patru ani. În timpul studiilor, Maria Bieşu a devenit populară în ţară ca solistă a Orchestrei de muzică populară moldovenească „Fluieraş”.

În 1961 a absolvit Conservatorul, clasa profesoarei Polina Botezat. Maria Bieșu debutează pe scena Operei în 1962.

În anii 1965-1967, tânăra cantareaţă de operă din Moldova îşi perfecţionează măiestria la teatrul „La Scala” din Milano. După aceasta cîntă la Teatrul Bolshoi, pe scenele celor mai reprezentative teatre de operă din fosta Uniune Sovietică, la Metropolitan Opera din New ̶ York, la teatrele din Cehoslovacia, Germania, Bulgaria, Iugoslavia, România, Ungaria, Polonia, Finlanda şi Austria.

Operele, în care rolul principal a fost interpretat de M. Bieşu: „Forţa Destinului”, „Masquerade”, „Don Carlos”, „Nabucco” de G. Verdi, „Adriana Lecouvreur” de F. Cilea, „Turandot” de G. Puccini. De asemenea, din repertoriul ei fac parte următoarele roluri: Flora („Tosca” de G. Puccini, 1962), Tatiana („Evgheni Oneghin” de P. Ceaikovski, 1963), Aurelia („Aurelia” de D. Gherşfeld, 1963), Cio-Cio-San („Madame Butterfly” de G. Puccini , 1963), Lisa („Dama de pică” de P. Ceaikovski, 1965), Aida („Aida” de G. Verdi, 1966), Desdemona („Othello” de G. Verdi, 1967), Leonora („Trubadurul” de G. Verdi, 1969), Domnica („Balada eroică” 1970 A. Stîrcea,), Nedda („Paiaţe” de R. Leoncavallo, 1971), Zemfira („Aleko” de S. Rahmaninov, 1973), Glira („Glira” de Gh. Neaga, 1974), Nastasia („Vrăjitoarea” de P. Ceaikovski, 1974), Norma („Norma” de V. Bellini, 1975), Mimi („La Boheme” de G. Puccini, 1977), Turandot („Turandot” de G. Puccini, 1979), Iolanta („Iolanta” de P. Ceaikovski, 1979), Olga („Serghei Lazo” de D. Gherşfeld, 1980), Santuzza („Cavalera rusticana” de P. Mascagni, 1980), Natalia („În storm” de T. Hrennicov, 1980), Leonora („Forţa destinului” de G. Verdi, 1981), Serafina (“Viva, maestrul” de G. Donizetti, 1981), Adriana („Adriana Lecouvreur” F. Cilea, 1984), Dido („Dido şi Aeneas” de Gh. Purcell, în versiunea de concert, 1984), Rita („Aici e linişte în zori” Gh. Molceanov, 1985), Elizabeta („Don Carlos” de G. Verdi, 1985), Rucsanda („Alexandru Lăpuşneanu” Gh. Mustea , 1987), Amelia („Un Ballo in maschera” de G. Verdi, 1989), Abigail („Nabucco” de G. Verdi, 1995). Cîntăreaţa nu numai a interpretat partitura în scenă, dar şi a participat la şapte filme, precum şi a înregistrat pe discuri numeroase arii, cîntece şi romanţe. A organizat Festivalul tinerilor cîntăreţi „Alexei Stîrcea”, festivaluri folclorice, Festivalul de operă şi balet „Invită Maria Bieșu”. În anul 1970 i-a fost acordat titlul de Artistă a Poporului din URSS, în 1990 – Erou al Muncii Socialiste, Premiul Lenin, Premiul de Stat al RSS Moldova şi URSS. Ea a fost decorată cu Ordinul Lenin (1984), „Drapelul Roşu de Muncă” (1976), „Semnul de Onoare” (1960), Ordinul Republicii Moldova (1992).

***

Maria Bieșu a avut un destin fabulos. S-a mai spus și eu împărtășesc această abordare. Nuanţez însă că Maria Bieşu, ea însăși, a avut forţa şi curajul să-şi modeleze destinul, scrie Ioan MÂNĂSCURTĂ despre Primadona Operei Naţionale. 

Compararea evoluţiei Mariei Bieșu cu traiectoria unei comete este justificată nu numai de circumstanțele în care s-a produs, ci și de repeziciunea cu care s-au desfășurat evenimentele. Arta veritabilă ține de tradiție, ceea ce vrea să spună că doar prin tradiție, sprijinindu-te pe tradiție poți atinge culmile măiestriei. Singur talentul îți poate da aripi, dar nu îți dă zborul. Zborul ține de meșteșug, de tehnică, care urmează să fie însușite și elaborate…

Maria Bieșu a trebuit să facă față cumplitei contradicții dintre mărețul ei talent și lipsa de acoperire culturală pe care spațiul și timpul în care a pătruns în această lume nu i-o asiguraseră.

Pe tot parcursul vieții, Maria Bieşu a abordat rolurile cele mai dificile, pe care doar marii maeştri îndrăzneau să le atace, sfidând tradiţiile şi demonstrând că personajele întruchipate de ea – indiferent de epocă, ţară, statut social – sunt de un farmec şi de o vigoare artistică remarcabilă, adică firești, autentice.

Dincolo de sofisticatele și de cele mai multe ori neînțelesele aprecieri, făcute de criticii de specialitate – timbrul ei irepetabil, pătruns de frumuseţe, căldură şi prospeţime… neobişnuita eleganţă a vocalismelor… tehnica filigranată… staccato ireproşabil de compact şi diafan… surprinzător de curatul legato al vertiginoaselor fiorituri –, admirația, de care mă las covârșit, îmi sugerează un lucru simplu:

Cu muzica Mariei, simțim ce înseamnă reintegrarea în Universul din care ne-am desprins acum o clipă, pentru o clipă, ca să cântăm aici, pe Pământ, în cuprinsul unei clipe, aria fireștii înfrățiri dintre Volintiri, Chișinău, Moscova, Tokyo, New York, Paris, Kiev și tot restul lumii.

Și acesta ar fi unul din puținele noastre sentimente universale, conchide  Ioan MÂNĂSCURTĂ în lucrarea sa despre Primadona Operei Naţionale. 

REDACTOR: Vitalie Guţu