Tânăra care și-a modificat numele real pentru a primi un mix din Ileana Cosânzeana şi Ciobănelul mioritic este un promotor al tradițiilor basarabene. Ileana Ciobanu este creatoarea ,,Atelierului Cuminte”, prin intermediul căruia și-a pus în plan să dezvolte în Republica Moldova ideea de “upcycling”, “recycling” și își dorește ca oamenii să nu devină ,,jerfte ale modei”. Vrea să întemeieze și atelier fizic de tapiserie într-un sat din R. Moldova unde ar avea loc atât munca propriu-zisă dar şi alte activități; hore, şezători, vopsirea lânii cu plante şi alte produse naturale etc. Aceasta îndeamnă tinerii să respecte tradițiile și munca transmise de străbunei, iar către adulți vine cu un mesaj de mulțumire. Aflați mai multe în cele ce urmează.

Ileana Ciobanu mărturisește că îi place mai mult prenumele Ileana, iar numele o duce cu gândul la balada Miorița, dar și că între acestea și meșteșugărit există o legătură strânsă.

,,Ileana Ciobanu este o formă autentic-românească a numelui care-mi este scris în buletin (Elena Ceban) Îmi place mai mult prenumele Ileana, căci se asociază mai bine cu natura mea muncitoare, cu partea din mine ce păstrează tradiția mânuirii acului şi altor instrumente. Tot aşa, numele Ciobanu mi se pare că sună mult mai autentic şi mă duce cu gândul la ciobanul moldovean din balada Mioriţa. Astfel, am modificat un pic doar numele meu real ca să primesc un mix din Ileana Cosânzeana şi Ciobănelul mioritic, asta mă ajută mult în calea mea atât în muncă cât şi în hodină.”

Meștesugărția își amintește cu mândire despre brodatul manual și de momentul în care a apărut această pasiune și că nu a fost o impunere a valorilor, ci o chemare…

Dragostea pentru broderie mi-a fost insuflată de femeile din neamul meu, care au brodat, țesut şi croşetat cu dibăcie. Precum bunica i-a transmis mamei această dragoste pentru meşteşug, tot aşa mama i-a transmis-o surorii mele mai mari şi apoi mie. N-a fost vorba de o impunere a valorilor, totul s-a înfiripat în noi din pură inspirație şi respect pentru tradițiile neamului. Îmi amintesc cum broda sora mea, eu eram copil şi vedeam mâinile ei muncind de zor şi mă miram cum este posibil să stai o zi întreagă şi să repeți aceleaşi mişcări cu acul, cum e posibilă o astfel de concentrație. Eram curoasă să aflu şi am aflat. Din propria experiență.

Astfel, a decis ca dintr-o pasiune să transforme arta broderiei într-o afacere cu scopul de a influența oamenii să renunțe la consumerism și materialism.

Am decis să-mi dedic tot timpul acestei munci şi din asta s-a născut ideea de a crea o mică afacere. M-am gândit că merită de dezvoltat în țara noastră ideea de “upcycling” “recycling” care se practică în toată lumea şi totodată merită de reamintit localnicilor despre tradiții şi despre munca pe care o practicau bunii lor, căci cine uită de rădăcini se pierde printre străini.

Tânăra, de asemenea, ne spune despre cum va fi dezvoltat conceptul  acestei idei în termen lung și din câte etape este constituit acesta.

Proiectul va fi dezvoltat în două etape. Prima presupune broderia pe haine în scopul atingerii unui minimalism în garderobă şi adunării de surse financiare pentru a începe etapa a doua, care presupune un atelier fizic de tapiserie într-un sat din R. Moldova unde ar avea loc atât munca propriu-zisă dar şi alte activități; hore, şezători, vopsirea lânii cu plante şi alte produse naturale etc.

Tot de la ea am aflat și cây de deschiși sunt oamenii când aud despre un proiect care are drept scop limitarea consumerismului?

Atitudinea oamenilor depinde mereu de claritatea mesajului pe care-l transmiți şi de motivația lăuntrică. Odată ce vorbeşti de tradiții, de dragostea pentru natură şi atitudinea sănătoasă față de lucruri materiale şi alte principii pozitive, oamenii sunt foarte deschişi, căci toți într-un moment dat se lovesc de aceeaşi problemă şi simt catastrofa industrială care afectează sănătatea planetei şi prin urmare sănătatea noastră. Oricum, fiecare acționează cum ştie de cuviință, dar un exemplu bun motivează pe fiecare să încerce să-şi schimbe atitudinea față de consumerism şi să trăiască în înțelegere cu sine şi cu întreaga comunitate.

Dacă până acum a apărut întrebarea de unde sunt colectate hainele sau obiectele care sunt ,,reînnoite” prin bordeie, aflați că…

Majoritatea hainelor sunt din colecția mea personală, adunată cu iscusință de mulți ani, câți am foat jertva modei. Acum m-am oprit din colectat haine şi am început să le metamorfozez astfel încât să întruchipeze conceptul atelierului. Uneori primesc haine în dar de la prieteni, care la fel vor să-şi elibereze garderoba. Lucruri materiale şi în special haine există tare multe, cred că    atât de multe încât nu mai este necesar de confecționat altele noi ci doar de modificat pe cele existente. Dar până ajunge toată lumea la astfel de atitudine frumoasă şi la absența stereotipurilor despre hainele de mâna a doua, mai e ceva timp, prin urmare nu duc lipsa materialelor de lucru.

Deși pandemia și-a lăsat amprenta asupra tuturor sferelor de muncă  pentru meșteșugărița Ileana Ciobanu nu a fost o piedică care să pună stop întreg procesului de muncă.

Pandemia m-a făcut încă o dată să înțeleg cât de mult afectează industria şi neglijența noastră față planetă existența oamenilor şi sănătatea lor. Îmi este foarte trist că nu toți pot să realizeze această legătură de cauză-efect şi continuă să creadă în iluzia bogăției, materialism, uzine şi maşinării. Dacă vorbim de procesul de muncă, cred că pandemia nu l-a afectat. Am muncit la fel cum o făceam şi înainte de pandemie. Broderia este o muncă pe care o poți face de sinestătător într-un spațiu limitat, deci izolarea nu poate să devină o piedică.

Tânăra ne mărturișește că în tot acest timp nu a avut dorința de a renunța, ci doar de a reînnoi și de a perfecționa conceptul.

A existat dorința de a modifica conceptul, dar nu şi de a renunța. Înainte de toate sunt om de artă şi ca orice artist am momente în care aş vrea să ard tot ce am făcut şi să-mi schimb   conceptul activității, exteriorul ei, dar niciodată n-aş renunța la  scopul în sine care e stabilit de o forță creatoare mai profundă decât cea distructivă. Totuşi, sunt şi femeie şi natura mea presupune preschimbarea spațiului şi a ceea ce include spațiul în sine astfel încât acesta să devină un loc curat şi  prielnic pentru viață.

Deși atelierul pe rețelele de socializare a apărut acum doi ani, Ileana Ciobanu practică activitatea de mai mult timp.

Dacă e să credem rețelelor de socializare, atunci atelierul are aproape doi ani. Dar practic activitatea şi îmi exprim poziția dată de mai mult timp, însă am fost antrenată în câmpul muncii şi nu aveam timp să mă dedic total broderiei sau tapiseriei. Acum îmi dăruiesc timpul doar dezvoltării acestei munci şi evoluției personale.

Meșteșugărița are și un mesaj ce vine ca un îndemn atât pentru tineri, cât și pentru adulți.

Tinerilor vreau să le transmit să respecte tradițiile şi munca care a fost transmisă necontenit prin vremuri instabile de către bunei şi străbunei, să citească poveşti şi să se aprofundeze în înțelegerea lor, să asculte glasul străbunilor din muzica şi dansul autentic, să nu dualizeze realitatea şi să nu împartă viața în trecut şi viitor, căci toate vremurile există aici în prezent.

Adulților aş vrea să le spun un mare mulțumesc că păstrează înțelepciunea buneilor şi i-aş ruga să nu fie demotivați sau intimidați de lumea contemporană şi să sădească bine sămânța muncii şi a dragostei pentru simplitate şi autenticitate în inima noilor generații.

AUTOR: Victoria Surdu, stagiară