Numărul publicațiilor științifice ale cercetătorilor care au indicat afiliere la o instituție din Republica Moldova, incluse în baza de date SCOPUS, a crescut de la 246, în 1996, până la 509, în 2019 (ajungând la maximum – 606, în 2016), scrie cercetătorului Gheorghe Cuciureanu pe blogul său de specialitate cuciureanul.wordpress.com.
E mare sau mică creșterea numărului de publicații științifice în această perioadă?
Cred că e mare dacă o raportăm la investițiile în cercetare-dezvoltare în Republica Moldova (producem circa 0,02% din publicațiile științifice ale lumii, dar investim în cercetare doar circa 0,002% din volumul total al finanțării cercetării în lume). Și chiar este de mirare că numărul publicațiilor din ultimii ani (când s-a redus finanțarea cercetării și politica științei a fost greu de comentat) nu a scăzut mai drastic (ceea ce se datorează, probabil, încă investițiilor anterioare).
Pare să fie mai mică dacă o raportăm la dinamica publicațiilor celor 28 țări ale UE, care au înregistrat o creștere medie a publicațiilor de circa 2,9 ori în perioada 1996-2019 față de circa 2,1 ori a Republicii Moldova. Totuși, mai corect ar fi să comparăm dinamica publicațiilor cercetătorilor din Republica Moldova cu țările din regiune și cele mai potrivite ar fi cele vecine, mai ales că reprezintă zone cu evoluții socio-economice și politice diferite: România (integrată în structurile europene) și Ucraina (reprezentantă a spațiului postsovietic, mult timp fără o direcție clară de dezvoltare).
Dacă producția științifică a României a crescut constant din 1996, fiind de tocmai 7,3 ori mai mare în 2019, atunci evoluția producției științifice a Ucrainei este mai oscilantă, mai apropiată de cea a Republicii Moldova (doar în ultimii ani depășindu-ne) și a constituit în 2019 de 2,7 ori mai mult decât în anul de referință.
Situația este asemănătoare și dacă comparăm locurile ocupate de aceste țări, după numărul publicațiilor științifice, în regiunea Europei de Est. Republica Moldova a căzut pe ultimul loc – 23 (după ce a pornit de pe locul 19), iar Ucraina a căzut de pe locul 3 pe 5 (fiind în unii ani și pe locul 6), și doar România a făcut un salt de pe locul 8 pe 4. Pe plan mondial, poziția Republicii Moldova a scăzut de la 83 (1996) până la 123 (2019).
Analiza acestor două diagrame arată că producția științifică în cazul acestor țări depinde de doi factori importanți: finanțarea cercetării și nivelul de integrare europeană. Dacă corelația dintre finanțare și numărul publicațiilor este ușor de explicat urmărind volumul finanțelor investite în cercetare în cei peste 20 de ani (dar ținând seama că uneori nu dau efect imediat), atunci dependența de politica generală a țării este bine s-o privim mai atent. Astfel, în cazul României, cea mai rapidă creștere s-a produs începând cu anul 2007 (anul aderării la Uniunea Europeană, precedat și de venirea fondurilor structurale), iar ritmul mai lent din ultima perioadă (și chiar reducerea în unii ani) ar putea să se datoreze nerespectării prevederilor strategiei naționale sectoriale de finanțare a cercetării. În cazul Ucrainei, o creștere mai rapidă a producției științifice se înregistrează după semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană. În cazul Republicii Moldova, această corelație poate că este mai puțin spectaculoasă, însă declarația Parlamentului pentru realizarea obiectivelor europene, Acordul de asociere la Uniunea Europeană și Acordurile de asociere la Programele-cadru comunitare de cercetare sunt legate cu o creștere a numărului publicațiilor. Iar scăderea publicațiilor în ultimii 3 ani doar confirmă această regulă.
Ponderea finanțării externe în totalul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare din Republica Moldova a scăzut de la 12,8%, în 2015 la circa 5%, în 2018. Influența pozitivă a apropierii de UE se datorează însă nu doar finanțării externe directe a științei din Republica Moldova, ci și stimulării unui mediu favorabil cercetării și producerii rezultatelor științifice performante. Ponderea publicațiilor cercetătorilor moldoveni cu cel puțin un autor de peste hotare este de aproape 70% (acest indicator este de circa 36% în cazul României și Ucrainei). Aceasta înseamnă că, datorită cooperării cu semenii lor de peste hotare, cercetătorii moldoveni reușesc să se mențină la un nivel competitiv, lucru valabil îndeosebi în științele experimentale, unde doar cercetările efectuate în comun cu cercetătorii străini în laboratoarele occidentale permit obținerea unor rezultate recunoscute internațional. Aceasta este o altă explicație de ce știința din Republica Moldova, conform statisticilor internaționale, nu s-a prăbușit definitiv în ultimii ani (deși nu se știe câți din cei care lucrează peste hotare și indică ca afiliere o instituție din Republica Moldova vor mai reveni acasă).
Relațiilor de colaborare cu cercetătorii europeni și din alte părți se datorează, în mare parte, și faptul că după calitatea producției științifice Republica Moldova ocupă poziții mai bune decât după numărul publicațiilor. Astfel, după numărul citărilor la un articol publicat în perioada 1996-2019, Republica Moldova este pe locul 6 în Europa de Est, cu 12,31 citări per articol (România – 8 citări per articol, iar Ucraina – 6,85).
Analiza a fost efectuată în baza surselor http://indicator.idsi.md și https://www.scimagojr.com/.
sursa: cuciureanul.wordpress.com