Caligrafia era, altădată, materie obligatorie la şcoală. Astăzi, mai scriem de mână doar dacă suntem fortati de anumite împrejurări. Cât de actual mai este scrisul de mână şi mai sunt şanse să revenim la caligrafia de odinioară ne spune într-un interviu oferit portalului radionunta.com Ghenadie Râbacov, expert în cadrul Institutului Superior de Studii Franceze, doctorand USM.

M9: De unde a pornit ideea de a marca o zi internațională a scrisului de mână?

Ghenadie Râbacov: 23 ianuarie este ziua de naștere a lui John Hancock, unul dintre cei mai proeminenți patrioți ai Revoluției americane. Acesta a devenit foarte cunoscut pentru semnătura sa impecabilă de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii. De-a lungul timpului, Hancock a ajuns a fi considerat un fel de sinonim pentru semnătura de pe un act oficial. Această zi ne reamintește că scrisul de mână este o artă ce nu trebuie pierdută, chiar dacă trăim într-o lume a gadgeturilor. Pierderea acestei abilități ne va face să gândim mai puțin și să ne cunoaștem și mai prost limba la nivel de ortografie, limba pe care și așa o vorbim într-o manieră infectă.

M9: Ce înseamnă caligrafia în condițiile erei digitale?

Ghenadie Râbacov: Cuvântul caligrafie provine din greacă, de la „kalligráphia”, unde „kalli” înseamnă frumos iar „gráphia”, scris. Prin urmare, caligrafia reprezintă arta scrisului frumos de mână. Definiția rămâne aceeași chiar și în era digitală, doar că instrumentul de scris este diferit. De la pene de gâscă, tocuri, stilouri cu pompiță și pixuri s-a trecut la tastatură, iPad-uri și stilete. Noile tehnologii ne-au adus o mulțime de avantaje reale. Totul s-a computerizat, ritmul învățării a devenit unul fulminant. Astăzi, când culegem un text la calculator și comitem vreo greșeală ortografică, facem automat click pe varianta oferită de programele de spelling, fără a încerca să reținem și să ne gândim de ce cutare sau cutare cuvânt se scrie anume așa și nu altfel. Din păcate, copiii, tinerii, dar și adulții cu greu își selectează prioritățile și cu greu își dozează eforturile, aflându-se prea mult timp în fața ecranelor în detrimentul comunicării și interacțiunii umane, al imaginației și sănătății.

M9: Care este sau dacă mai este importantă caligrafia, atunci când avem la îndemână gadgeturi?

Ghenadie Râbacov: Sunt un mare adept la pedagogiei numerice și, în activitatea mea, am încercat să pun în aplicare tot ce e nou în acest domeniu. Sunt pedagog și traducător de formare, am studiat mai multe limbi și consider că, în cazul limbilor străine, pe lângă tehnologiile avansate, una dintre cele mai eficiente metode de a învăța ceva și de a reține este să scrii informațiile de mână, cel puțin atunci când se pun bazele. Asemenea exerciții înlesnesc învățarea și stimulează creativitatea. Nu știu dacă mai e importantă caligrafia într-o societate în care fiecare butonează aproape non-stop, dar cu siguranță nu ar trebui să renunțăm definitiv la scrisul de mână. Oricare ar fi forma scrisului pentru care pledăm, fie el și 100% digital, un lucru este cert: trebuie să promovăm neîncetat scrierea CORECTĂ!

M9: Scrisul de mână e modă veche sau vom reveni la această tehnică?

Ghenadie Râbacov: Există țări în care scrisul de mână este considerat depășit. În Finlanda și SUA se propagă ideea că scrierea la computer poate suplini mai mult decât satisfăcător scrisul de mână. Sincer, nu cred că am putea reveni la această tehnică decât în cazul unui colaps tehnologic, dispariției gadgeturilor și internetului. În opinia mea, școlile trebuie să se modernizeze, dar să păstreze în programele școlare și activități cu scrisul de mână. De altfel, scrisul de mână poate fi și digital. Tot mai multe instituții de învățământ sunt dotate cu table electronice interactive. Elevii pot scrie cu stiletul sau markerul pe aceste table și face diferite exerciții. Un alt exemplu este DigiMemo, care transformă scrisul de mână în format electronic. Grație acestor și altor instrumente, putem îmbina tradiționalul, demodatul cu inovația, punând accentul pe interactivitate și dezvoltarea creativității.

AUTOR: Vitalie Guţu