Ca imbold pentru a scrie aceste rânduri a fost un comentariu la un interiviu cu Tatiana Chernigovskaya, savantă sovietică și rusă în domeniul neuroștiinței, psiholingvisticii și teoriei minții. Personal, ador s-o ascult pe această doamnă. Pentru a înțelege despre ce este vorba, căutați-o pe Youtube, sunt multe materiale cu ea cu acces liber. Comentariul respectiv a sunat cam așa:
- Sunt încântat că există asemenea oameni ÎNCĂ în viață, care pot să ne povestească despre lucruri atât de interesante și utile.
A fost acesta un compliment? Care a fost acesta? Că doamna este atât de bătrâna, încât este uimitor că înca n-a murit? Un comentariu potrivit în asemenea caz ar fi fost referitor la informația care a fost expusă în timpul interviului, la ce i-a plăcut sau l-a impresionat cel mai mult, dar nu la faptul că doamna încă n-a murit…
Despre un compliment similar povestea Alla Pugachiova, căreia i s-a spus de nenumărate ori :
- Vă respect enorm de mult! Eu AM CRESCUT cu cântecele dvs.!
Ea zicea atunci cu caracteristicul ei simț al umorului, dar chiar și sarcastic, că dacă cineva vrea să-i facă un compliment, poate simplu să-i spună că-i plac cântecele ei, dar nu să-i accentuieze mereu cât ea este de bătrână.
- Arătați foarte PENTRU VÂRSTA DVS.!
Este și acesta un ”compliment” de genul – mai bine tăceai.
Citisem recent niște comentarii la poza pe care o postase o doamnă pe facebook. Cineva scrisese primul că doamna arată foarte bine PENTRU VÂRSTA EI și că anii o ocolesc. Altcineva a preluat complimentul și a adăugat că doamna chiar arată bine pentru vârsta ei, că cică ea (cea care comenta) mai ieri era eleva doamnei, dar iată acum are și ea o mulțime de riduri… Mda, ce să zic, un compliment mai bun ca altul…
- De ce, dragă, nu te măriți, că parcă NU EȘTI PROASTĂ ȘI NICI URÂTĂ TARE?
Acesta este un buchet de ”complimente” care nici măcar nu necesită a fi explicat. În primul rând, nu e treaba nimănui de ce cineva nu se căsătorește, iar decât să faci ”complimente” de genul ca nu ești proastă sau urâtă tare, mai bine renunță și vorbește despre timpul de afară.
Acestea sunt doar câteva din categoria ”complimentelor” destul de populare, fără a conștientiza că ele au un sens absolut invers complimentului.
Fetița mea când avea vreo 6 ani m-a întrebat ”Mami, bunica trăiește pentru că ea încă n-a murit?”. Aceasta a fost o întebare inocentă a unui copil de 6 ani și poate fi de înțeles, dar un adult, de aceea este adult, ca să gândească ce vorbește. Calitatea vieții noastre depinde în mod direct de calitatea comunicării cu oamenii din jurul nostru și, da, CUVINTELE contează.
AUTOR: Ecaterina Meaun