Timpul de vară este tocmai perfect pentru a hoinări prin întreaga ţară, dacă nu ai planificate escapade în afară. O destinaţie care merită a fi vizitată este raionul Hânceşti. Şi asta, pentru că acolo găseşti Conacul lui Manuc Bei – o perlă arhitecturală care te impresionează prin grandoare şi boemul muzeal.

Mai jos vă propunem o incursiune la Conacul Manuc Bei:

Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi – fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova.

Istoric:

După terminarea războiului ruso-turc din 1806–12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești.

Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău.

Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.

După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la sfârșitul anilor ’50. Până la sfârșitul anilor ’80, complexului arhitectural a fost menținută într-o stare satisfăcătoare. Fatală pentru vila seculară a fost cutremurului din 1986, după care majoritatea construcțiilor au fost declarate avariate. Pentru studenții de la colegiu a fost construită o nouă clădire, iar conacul în sine a început să deterioreze rapid. Mai mult sau mai puțin păstrându-se Castelul de vânătoare, aici fiind deschis un Muzeu etnografic.

În 1993 conacul obține statutul de monument de arhitectură. Către anul 2012, înainte de demararea lucrărilor de restaurare, complexul se afla într-o stare de degradare avansată, excepție făcea numai clădirea Castelului de vânătoare.

 

 

AUTOR: radionunta.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *