Sistemele de drenaj durabil reduce volumul de scurgeri a apelor pluviale prin accentuarea infiltrării acesteia direct la locul de captare.

Deoarece mediul urban este într-o continuă dezvoltare, suprafețele impermeabile (parcări drumuri și acoperișuri) asemenea cresc. Apele pluviale nu pot fi absorbite prin astfel de suprafețe, în schimb, apa pluvială se scurge în mod rapid peste ele – ridicând toți poluanții dea lungul curentului de apă – și intră în rigole sau drenaje pluviale, care la rândul său, de regulă, se scurg în rezervele de apă naturală fără a trece procesul de filtrare și purificare. Curenții de apă din zonele urbane sunt suprasaturate din cauza ploilor torențiale frecvente iar habitatul acestor râuri, lacuri sau pârăie se umplu de sedimente cărate de apa pluvială de pe străzile murdare.

Contrapus această situație cu un bazin hidrografic nedezvoltat, unde suprafața este acoperită cu vegetație, solul absoarbe precipitațiile în loc de a permite scurgerile acestora pe suprafața sa. Prin procesul de infiltrare, apa trece printr-un set de ”filtre” naturali prin care se purifică până a ajunge la pânza freatică sau pentru a fi eliberată încet în cursurile de apă. O arie nedezvoltată asigură o apă curată și potabilă.

Cu părere de bine, comunitățile dezvoltate pot ajuta bazinele hidrografice în care locuiesc și de a le transforma în arii asemănătoare cu cele nedezvoltate – în ciuda numărului tot mai mare de drumuri și acoperișuri. Practicile ingineriei verzi, cum ar fi valuri naturale sau artificiale, depresiuni și arii acoperite cu vegetație captează și reține apa la fața locului, alocând timp apei de a fi infiltrată în sol, unde în același timp se produce procesul de purificare (filtrare).

AUTOR: Artur Meșină