A trecut mai mult de un an în care pandemia și-a pus amprenta pe fiecare om în parte. În acest sens, biserica a fost una din instituțiile, care au fost afectate inclusiv de pandemie. Reprezentanții Bisericii s-au luptat pentru ca instituțiile religioase să nu fie închise, iar de curând Comisia Extraordinară în Sănătate Publică a emis Hotărârea 53 din 26 martie 2021 prin care s-a decis permiterea întrunirilor ce au caracter religios, oficierea slujbelor și a rugăciunilor în mod colectiv sau privat, a serviciilor divine și a altor evenimente tradiționale, religioase în interiorul și/sau în afara lăcașurilor de cult cu respectarea tuturor măsurilor de prevenire și control a virusului COVID-19. Dacă și-au schimbat oamenii în acest timp atitudinea față de credință, față de Dumnezeu? Dacă s-a schimbat legătura dintre om și biserică, aflăm chiar de la preoții din Republica Moldova.
Creștinul ortodox respiră liturgic, este îndemnat să participe la fiecare liturghie, să se împartășească în fiecare post etc. Toate acestea sunt ca niște trepte în urcușul spiritual. Dacă nu pășim pe fiecare treaptă în ființa noastră se creează goluri spirituale. Mai mult decât atât, dacă nu trăim liturgic împartășindu-ne frecvent, sângele lui Hristos nu mai curge prin noi. În contextul pandemiei mulți s-au tămaduit trupește sau au evitat bolnăvirea trupească efemeră, dar s-au schilodit pentru vecie bolnăvindu-se sufletește. Dacă se vor mai impune noi restricții, pas cu pas până la pasul de apoi vom ajunge tămaduiții netămaduiți, iar chipul lui Hristos nu va mai putea lua chip în chipurile noastre.
Octavian Solomon, preot paroh al Bisericii ,,Înălțarea Domnului” din comuna Cărpineni.
Într-adevăr, pandemia a lăsat o amprentă pentru fiecare din noi. Perioada Postului Mare din anul 2020 a fost una foarte grea pentru fiecare creștin ortodox, mai cu seamă pentru preoți, deoarece dacă să vorbim din punct de vedere liturgic Biserica are 2 sensuri. Primul este de edificiu propriu zis unde se adună credincioșii la sfintele slujbe, al doilea și cel mai important sens este comunitate de creștini care împreună cu preotul își înalță cugetele la Bunul Dumnezeu în vremea rugăciunii. Pentru mine personal cel mai greu a fost în noaptea Sfintei Învieri, atunci când nu se apropia nimeni pentru a primi Lumina Sfânta și nimeni din creștini nu răspundeau la frumosul salut ,,Hristos a înviat”, cu lacrimi în ochi priveam în Biserica goală, dar totuși eram sigur că creștini de acasă răspundeau sincer ,,Adevărat a înviat”. Cu adevărat, acest an ne-a pus la încercare credința fiecăruia dintre noi, și pot spune cu mândrie că oamenii au devenit mai credincioși și mai râvnitori față de cele sfinte, iar legătura dintre om și Biserică a devenit una mai puternică. Totuși să mulțumim lui Dumnezeu pentru această încercare și să Îl rugăm să ne dea putere pentru a dobândi mântuirea.
Preot Victor Manziuc, satul Zăicana, raionul Criuleni, raionul Hâncești.
Biserica este adunare de suflete. De un an, de când a dat peste noi această molimă a veacului, trăim alături de credincioși durerile, fricile, pierderile… Am impresia că trecem printr-un război nevăzut. Și cred că e nevoie de maximă mobilizare la luptă. Să fim alături de toți care au nevoie de sprijin și ajutor. Nădăjduim, după această pandemie să devenim mai sensibili, mai atenți și cumva mai aproape unul de altul. Doar în momentele critice oamenii s-au deșteptat în aspect duhovnicesc. Simțim această deșteptare a multora.
Octavian Moșin, preot paroh al Bisericii ,,Întâmpinarea Domnului” a Universităţii de Stat din Republica Moldova.
Da, desigur că sunt schimbări, dar mai urît e faptul că schimbările continuă. Acum creștinul își demonstrează adevărata credință, și cu regret constatăm că nu prea a fost, ci a fost mai multă fățărnicie, și că real acum ortodoxia a rămas să fie o minoritate. Am aflat că o parte mare de oameni nu au înțeles de ce se numesc creștini. Nu l-au cunoscut pe Hristos, nu cred în Evanghelia Lui, nu cugetă pentru suflet, ci mai degrabă la viață pămîntească. Acum se vede clar, cât de buni suntem.
Iurie Plămădeală, preot paroh al Bisericii ,,Acoperemântul Maicii Domnului”, din orașul Ialoveni.
Consecința pandemiei care a venit asupra noastră, e frica ce s-a insuflat în oameni. Credința acestora nu s-a afectat, însă creștinii respectă legea pusă de stat. Ne străduim să realizăm condiții pentru creștini ca să se poate ruga și de acasă, în măsura posibilităților transmitem slujba în mediul online, iar în parohie organizăm citirea psaltirii 24/24. Harul Duhului Sfânt să ne umbrească pe toți.
Rodion Velenciuc, preot paroh al Bisericii ,,Sfântul Apostol Ioan Teologul” din Fundul Galbenei, raionul Hâncești.
Pandemia și-a pus amprenta pe fiecare persoană în parte, a trezit în fiecare din noi acel jăratec al credinței care arde, sau pentru unii a răscolit cenușa care de-abia mai fumega credința noastră. Aș vrea să vă spun că Biserica și în timpul pandemiei a rămas aceeași, cu același Har, cu aceleași dogme și canoane, cu aceeași putere tămăduitoare și lucrătoare, Hristos nu este schimbător, indiferent de situație și probleme. El este Același, a fost și va fi în veac. Problema este în noi, fiecare cu credința sa, cum a primit acea veste înspăimântătoare și aici la fiecare s-a văzut statornicia credinței, dragostea față de Bunul Dumnezeu și îndoielile care au apărut la mulți creștini, din cauza fricii cred, sperăm să nu fie credință înșelătoare, ci slabă. Aici am ajuns la cuvintele Mântuitorului care le zicea ucenicilor; ,,A venit vremea să vă cearnă Satana, ca pe grîu”. Suntem într-o perioadă cînd putem demonstra și mărturisi în fața oricui spre ce tinde sufletul nostru. Desigur nu putem judeca oamenii după părerile lor, după alegerea care o fac, sunt persoane care s-au apropiat mai mult de Dumnezeu, au început a studia Sfânta Scriptură ,a cere rugăciuni în plus pentru pravilă, dar sunt și persoane care din frica de boală sau din precauție se rețin de a participa la slujbele divine. Noi clerici respectăm atitudinea fiecăruia și ne străduim ca prin sfaturi duhovnicești să întărim acele suflete mai slabe ca să nu piardă credința și nădejdea mântuirii, căci acesta este scopul vieții noastre pe acest pămînt, de a ne pregăti pentru viața veșnică.
Dumitru Zgherea, preot paroh al Bisericii ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din satul Suric, raionul Cimișlia.
AUTOR: Negora Ursu, stagiară