Ce semnificație are Craciunul, cum românii se pregatesc pentru a întâmpina și cum sărbătoresc nașterea Domnului. A fost subiectul discuției cu doctorul în istorie Dorina Onica în cadrul emisiunii „Recurs la istorie” la postul de radio „Vocea Basarabiei”. 

Crăciunul este un moș blând

Crăciunul este un Moş bătrân, blând deşi iniţial el a fost cel care nu i-a permis Maicii Domnului să naşcă la gospodăria sa şi a trimis-o la vecini, sau, soţia lui Moş Crăciun a ajutat-o pe ascuns pe Maica Domnului să nască. Iar ulterior i s-a atribuit apelativul de bun întrucât el a recunoscut faptul că a făcut o greşeală prin nepermiterea acestei naşteri. Crăciunul a avut un cult bine pronunţat şi deoarece era atât de temut, apoi în jurul lui s-au creat anumite credinte, obiceiuri, adică forme prin care populaţia şi-a arătat respectul şi bunăvoinţa.

Împodobirea pomului de Crăciun

Obiceiul împodobirii pomului de Crăciun în spaţiul românesc a apărut în a doua jumătate a sec. al XIX-lea și este o influenţă occidentală. La sărbătorile de iarnă strămoşii noştri practicau împodobirea intrărilor cu diferite ramuri de pomi fructifieri ceea ce era un simbol al belşugului şi fertilităţii care se dorea a fi obţinut în noul an. Pomul de Crăciun era decorat cu fructele pe care le avea în gospodărie. Pentru poporul român mai mult era specific stejarul şi nu bradul.

Pregătirea sufletească și trupească de naștereea Domnului

Întâlnirea Crăciunului ţine de pregătirea noastră sufletească şi trupească. Nu înzadar în perioada premărgătoare sărbătorilor împărăteşti avem parte de acel post care este un remediu pentru pregătirea sufletească, pentru curăţire şi ideea de a deveni mai buni, mai blajini, mai darnici cu acei mai trişti ca noi. Perioada de post cu multe restricţii alimentare, cu restricţii ce ţin de plăcerile trupeşti, privind activităţile noastre în comunitate este perioada când trebuie să medităm şi să ne transferăm într-o hrănire a sufletului şi nu o hrănire  trupului.

Ziua de Ignat

În ziua de Ignat se taie porcul. Porcul este un simbol al grâului, al fertilității. Porcul este un animal prolific. Prin porc facem o analogie cu timpurile străvechi și este un simbol de aducere a jertfei în această perioadă. Și tăierea porcului este o acțiune rituală, precreștină, păgână. Pârlitul porcului este acea ardere a jertfei. Produsele care se obțin: untura, carnea etc. – toate au funcții magice.

 Pâinea de ritual

Important pentru acest moment al anului este pâinea de ritual – colacii – o transfigurare a divinității. În cadrul sărbătorilor de Crăciun avem crăciunenii. În timpurile îndepărtate crăciunenii erau copți de femeile în etape care au trecut prin perioada de curățire sufletească. Formele cele mai frecvente sunt cifra opt neîmplinită care reprezintă figura omului, însă mai pot fi întâlnite figurile soarelui, lunei etc. Rolul acestei pâini ritualice este apreciată și de reținut, întrucât crăciuneii erau păstrați la icoane, iar în momentul începerii anului agrar când se făcea prima arătură crăciuneii se dăceau spre hrana boilor sau se puneau în coarnele lor. Iar prin alte părți vitele erau hrănite cu crăciunei, erau stropite cu aghiazmă penru a adice mana animalelor. Un moment important era colacul dat colindătorilor ca răsplată pentru colind.

Masa de Crăciun

Sub masa rituală de Crăciun se întindeau paie pentru a face analogie cu ieslea în care a fost născut Isus. Și sub fața de masă se puneau paie pentru această analogie, dar și pentru fertilitate.

Venirea preotului

Venirea preotului la gospodărie semnifică anunțarea nașterii lui Hristos și se face între Crăciun și Bobotează. Gospodarii au obligația de a oferi jertfă bisericii, iar biserica le oferă celor mai triști ca noi. De cele mai dese ori gospodarii pun făină care este un simbol al fertilității, bani pentru ajutorul bisericii, lumânarea care trebuie să ardă atunci câînd vine preotul și alte produse alimentare de care dispune gospodarul în momentul venirii preotului.

Colindatul

Colinda este un text ritualic prin care se transmite un mesaj: fie laic sau religios. În cele religioase anunță nașterea lui Isus, au o puternică magie a cuvântului, iar colindul laic era adresat fie fetei mari sau flăcăului, sau diferitor categorii profesionale: avem colinde adresate păstorului, pescarului și, evident, că în text se ura prosperitate și fericire. Colindele se învață cu două-trei săptămâni înainte de Crăciun când se formează ceata de flăcăi. Inițial colindau băieții, colindul de fete este o variantă târzie. În timpurile îndepărtate băieții închiriau o locuință de la un gospodar din sat și pe tot parcursul perioadei dinaintea Crăciunului ei învățau colinde. Aceasta era o formă de adaptare, de incluziune a tinerilor în cadrul comunității flăcăilor. Ei erau monitorizați de un bărbat mai în vârstă, aici se observă acea tradiție de transmitere a melodiei, a cuvintelor de la cei mai în vârstă la generația tânără. În ajunul Crăciunului, până în amurg colindau cei mici, după care își preluau rolul tinerii, flăcăii, iar mai târziu oamenii căsătoriți care își colindau rudele, nănașii, părinții.

Primirea colindătorilor

Deoarece satul era mare ceata de colindători era împărțită în două sau trei părți și flăcăii aveau interdicție să treacă hotarul părții de sat care aparținea altei cete. Fiecare gospodărie era colindată, era o mare onoare să primești colindători. Dacă o gospodărie nu era colindată, apoi era un motiv de supărare. Ceata de colindători era invitată în ogradă, se colinda la fereastră, pe alocuri se colinda și la icoană după care erau invitați la masă și se înmânau darurile. În cazul în care gospodarii nu primeau colindătorii, apoi avem procesul invers de discolindat. Flăcăii aveau grijă să-l pedepsească: fie că găseau poarta legată, fie că era o altă pagubă. Familiile în care un membru era grav bolnav sau avea un decedat erau îndreptățite să nu poată primi colindători. În anul 2013 obiceiul colindatului de ceată bărbătească din spațiul cultural românesc a fost înscrisă în lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO.

A doua zi de Crăciun

A doua zi de Crăciun finii își viziteaza nașii, părinții, iar în unele localități se organizează hora. În această zi trebuie să ne spunem dorințe pentru că se  consideră că se deschid cerurile, rugăciunile pe care le adresăm divinității sunt ascultate, iar pe parcursul anului vor fi îndeplinite.

Mai multe detalii găsiți pe voceabasarabiei.md.

AUTOR: Mariana S. Țăranu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *