Constanin Maxim este pictorul care a început a trăi prin culori încă de la vârsta de patru ani, dar consideră că fără ,,școală” în picură ,,fie ea și autodidactă, rămâi la nivelul unui amator.” Între aspirație și muncă, acesta alege munca. Iar dacă ar avea posibilitatea ,,ar discuta” cu Michelangelo, Botticelli și Caravaggio, însă nu ar îndrăzni să-i întrerupă din muncă. În prezent lucrează la mai multe opere, totuși nu își pune scopuri magistrale atunci când începe o lucrare… în ultimii 30 de ani a pictat două autoportrete, însă unul nu e finisat nici acum…

M9: Cum a început călătoria dvs. în lumea artei?

Constantin Maxim: Ca toți copiii am început a desena câte ceva pe la vreo patru ani, nu m-am oprit, nu m-a oprit nimeni și o fac și acum. Din ce moment a devenit artă ceea ce fac și dacă este e greu de spus, primii pași i-am făcut la un cerc de pictură pe când aveam opt ani, apoi școala republicană de arte plastice, actual Igor Vieru promoția 1980, în 1982 am început studiile la academia Y. Repin din Sanct Petersburg, pe care am absolvit-o în 1990, studii întrerupte de serviciul militar.

M9: În ce măsură este nevoie de școală pentru a putea ,,profesa” această artă?

Constantin Maxim:  În aceiași măsură are nevoie un muzician de a cunoaște notele pentru a fi membrul unei orchestre simfonice, fără școală, fie ea și autodidactă, rămâi la nivelul unui amator.

M9: Probabil orice om de artă are o oază… Care este sursa inspirației Dvs?

Constantin Maxim: După mine e exagerat de poetizată această noțiune, nici nu prea cred în ea, ideile vin spontan, se întâmplă ca unele să le porți mulți, chiar zeci de ani ca la un moment dat să fie realizate, iar dacă aceasta e inspirație așa să fie.

M9: Dacă toate culorile lumii ar dispărea, iar suportul de hârtie ar deveni inexistent… ce ar face pictorul Constantin Maxim?

Constantin Maxim: Va dispărea și el, va rămâne o umbră.

M9: Deseori oamenii de artă sunt individuali… pictați pentru public sau pentru dumneavoastră?

Constantin Maxim: Creația fiecărui artist are trăsături individuale, altfel rămâne neobservat, muzica trebuie ascultă, literatura citită și pictura privită, altfel își pierde sensul, trăim într-o societate și aparținem ei cu tot ceea ce facem, chiar și dacă relațiile unui artist cu societatea nu sunt deloc simple.

M9: Dacă ați avea posibilitatea să discutați cu pictorii secolelor trecute, cine ar fi aceștia?

Constantin Maxim: Dacă ar fi să fac o ierarhie a marilor artiști din punctul meu de vedere, la vârf va fi Michelangelo, apoi Botticelli și Caravaggio, dacă  m-aș deda unei fantezii în care aș primi posibilitatea de a călători în timp, nu cred că aș îndrăzni să intru în vorbă cu ei, cel puțin aș trece ca o stafie pe sub sechelele de pe care Michelangelo picta Capela Sixtină, încet să nu mă observe, că altfel ar arunca cu ceva în mine, nu-i plăcea să fie deranjat,  aș încerca să-l opresc  pe Botticelli în timp ce își ducea lucrările spre focul lui Savonarola, iar pe Caravaggio să-l scot din bătaia care i-a mutilat viața.

M9: Ce înseamnă un autoportret în Creația unui pictor?

Constantin Maxim: În tinerețe oglinda era cel mai fidel model mai ales în perioada studiilor,  în ultimii vreo 30 de ani am pictat două și unul nu e terminat nici acum, ca orice portret pentru mine nu e ceva deosebit.

M9: Când am inițiat discuția mi-ați spus că sunteți în proces de lucru…. Care este ,,programul” dvs. de muncă?

Constantin Maxim: De obicei nu am un program prestabilit, excepție când trebuie să plec undeva, atunci desigur depinzi de multe lucruri, cât e lumină mă ocup de pictură,  mai apoi lucrez la rame, prepar pânze, prețul și calitatea celor ce ne oferă piața lasă mult de dorit. Casa, atelierul cer și ele timp, mai ales vara.

M9: Care sunt cele mai ,,de suflet” locuri unde ați ,,așezat culorile pe pânză”?

Constantin Maxim: Aici unde locuiesc și oriunde peste Prut, mai ales la munte.

M9: Prin prisma experienței Dvs, care ar fi rolul expozițiilor de artă?

Constantin Maxim: Mediatizarea desigur, particip rar și numai când sunt invitat, ultimile invitații au fost zădărnicite de ciumă.

M9: Ce ați putea spune despre Constantin Maxim – pictorul?

Constantin Maxim: Să spună lumea,  dacă o merit. Unicul lucru pe care-l pot estecă că sunt sincer cu sine însuși.

M9: Dar despre Constantin Maxim – omul?

Constantin Maxim: Să fiu om mă stărui din răsputeri, îmi reușește sau nu știu.

M9: Care este opera Dvs la care țineți cel mai mult?

Constantin Maxim: Sper că urmează…

M9: Lucrați acum la ea?

Constantin Maxim: Lucrez la câteva, ce se va primi urmează să vad, nu îmi pun scopuri magistrale când încep ceva.

M9: Dacă ar fi să descrieți pictura prin trei cuvinte, care ar fi acelea?

Constantin Maxim: Trei cuvinte pot fi și prea multe uneori, se întâmplă să ajungă două – un chin.

AUTOR: Victoria Surdu