Chișinăul împlinește 580 de ani de la prima atestare documentară a orașului Chișinău, iar pe data de 14 octombrie este marcat hramul orașului, când este prăznuită sărbătoarea bisericească Acoperământul Maicii Domnului.

Pentru prima oară, Chişinăul a fost atestat la 17 iulie 1436, iar a doua menţiune documentară datează din 1466. Este vorba de un document de proprietate semnat de Ştefan cel Mare, prin care voievodul i-a dat unchiului său, Vlaicu, o selişte la Chişinău, la Fântâna Albişoarei, moşie cumpărată de la Toader, feciorul lui Fedor, cu 120 de arginţi tătărăşti.

Documentul mai spune că Chişinăul, cu întreaga sa moşie şi cu moara, este dat boierului Vlaicu şi tuturor urmaşilor săi. Istoricii presupun că aşezarea număra 5-10 gospodării ţărăneşti.

După cum scrie Andrei Eșanu în lucrarea sa „Chișinău, file de istorie”, Chişinăul este unul din puţinele oraşe al cărui nume nu a suferit schimbări majore de-a lungul timpului. Unii cercetători spun că denumirea Chişinăului provine de la cuvântul ucrainean Chişeni, ceea ce înseamnă „buzunar”.

Potrivit lor, Chişinăul era un centru comercial, unde se adunau negustori ucraineni, armeni, evrei şi moldoveni. O altă teorie spune că cuvântul Chişinău derivă de la Câşla nouă – târla nouă de oi, denumire care vine din prima jumătate a sec. al XlX-lea, pe când în partea de sus a oraşului era o târlă de oi, iar în jurul ei s-ar fi construit încet bazele orașului Chișinău. Alte date spun că numele Chişinău provine de la Keşene, din limba tătărească – capelă pe mormânt, sau Keşen – mănăstire. Această teorie s-ar baza pe un act din 1420, care spune că în Chişinău erau în vremurile de atunci mai multe mănăstiri.