Vremea de afară nu prea era de partea noastră, doar că pe noi NIMENI și NIMIC nu ne poate opri atunci când avem stabilite Campaniile Sociale. De plouă, de-i frig, de-i pandemie noi suntem la…datorie.

Ora 9. 11 pungi pline ochi. O oră și aproximativ 70 de kilometri până la destinație. Satul Crăsnășeni din raionul Telenești știa că astăzi urmează să aibă oaspeți de la Chișinău, despre asta anunțase Părintele Mihail Bulmaga, care slujește la biserica din sat.

Se făcu aproximativ ora 10, iar noi eram ajunși. Slujba de Sfânta Sărbătoare a Floriilor încă nu se terminase, așa că, am profitat de ocazie și am intrat și noi să ne rugăm de sănătate și să aprindem câte o lumânare.

După ce Preotul i-a binecuvântat pe fiecare creștin, a venit să ne salute și să ne poftească la o scurtă incursiune în istoria locului în care ne aflam.

“Aceasta este a treia biserică construită pe acest loc. Aceasta datează din anul 1893”, conchide Părintele Mihail.

Biserica “Nașterea Maicii Domnului” ascunde în incinta ei multe lucruri neobișnuit de obișnuite: veșminte preoțești ce au în urmă zeci de ani, icoane, candelabre și manuscrise ce depășesc suta de ani.

“Cunosc fiecare familie din satul acesta. Știu fiecare ce stare are și cum o duce. Tocmai de aceea, am ales cei mai neputincioși care chiar au nevoie de ajutor”, spune Părintele Mihail după ce ne-a făcut o incursiune în istorie.

Din cauza condițiilor epidemiologice echipa noastră a decis ca să viziteze doar doi bătrâni din cei 11, pentru a evita orice risc, iar celelalte coșuri de Paști din le-am lăsat la biserică, ca, ulterior, Preotul să le ducă personal celorlalți bătrâni.

“Bunica asta este la pat. Are la vreo 70 de ani. Are un fecior, dar vedeți și voi cum trăiesc”, ne spune preotul.

O casă ștearsă de timp, pereții reci și fără covoare. Ea, o femeie atinsă de patima vremii, învelită până pe la gât cu cel mai gros ogheal și cu ochii oglindă din cauza emoțiilor, ne salută.

“Mulțumesc! Bunul Dumnezeu să vă călăuzească și să vă aibă în paza Lui”, spune bătrâna fără prea multă putere-n glas.

Celălalt bătrân ne-a primit și el cu brațele deschise. Ochii lui albaștri nu-i putea ascunde tristețea și singurătatea.

“Am 67 de ani, vrei să-mi iei vreo doi?”, întreabă bătrânul în timp de încearcă să schițeze un zâmbet în colțul drept al gurii.

Drumul spre Chișinău a fost cu multe întrebări către noi, către Univers și către viață.

“Am reușit și azi”, spune unul din colegi.

Campania “Coșul de Paști pentru Bătrânii mei” în colaborare cu Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a fost în acest an la cea de a treia ediție. Mulțumim oamenilor cu suflet mare care s-au implicat și de această dată. Împreună suntem forța celor fără forță.

AUTOR: Diana Botnaru