În prima etapă a dictaturii comuniste, chestiunea Basarabiei a rămas închisă. Dar de îndată ce Bucureştiul a dat semne de liberalizare, problema Basarabiei a reapărut de la sine.

Simpla republicare a unor lucrări istorice ne-cenzurate era defavorabilă sovieticilor. Se pare că românii vorbeau atât de mult despre Basarabia încât, aflat la Moscova în iulie 1964, premierul Ion Gheorghe Maurer se simte obligat să se dezică în faţa liderului sovietic, Nikita Hruşciov, de orice revendicare teritorială.

În octombrie 1964, înalta nomenclatură sovietică îl înlătură de la putere pe Nikita Hruşciov. Oamenii cheie din ierarhia moscovită înţelegeau că Hruşciov deschisese prea multe dosare riscante şi l-au înlocuit cu mult mai docilul Leonid Brejnev. Peste şase luni, Nicolae Ceauşescu ajunge la putere la Bucureşti. La prima întâlnire cu Brejnev, Ceauşescu omite subiectul Basarabia. El a reapărut de câteva ori în discuţiile dintre cei doi în anii ’70. Liderul sovietic – care fusese secretar general de partid în Moldova Sovietică, între 1950 – 1952, era sensibil la plângerile comuniştilor de la Chişinău confruntaţi cu ideea periculoasă că limba moldovenească nu există şi că Basarabia este o bucată a României.

De fiecare dată, Ceauşescu a negat orice revendicare teritorială.

Regimul Iliescu, consecvent liniei moscovite, s-a grăbit în august 1991 să recunoască independenţa Republicii Moldova.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *