Mii de creștini ortodocși de stil vechi marchează astăzi Crăciunul – Nașterea Domnului. În biserici se oficiază slube religioase, iar după ce merg în lăcașurile sfinte, enoriașii sărbătoresc alături de familii, scrie crestinortodox.ro.

Tradițional, la Catedrala Mitropolitană “Nașterea Domnului” din Chișinău, sluja este oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și întregii Moldove.

Crăciunul pe stil vechi este sărbătorit în ţările care au decis să respecte vechiul calendar iulian, inclusiv în Federația Rusă. Acesta este cu aproape două săptămâni în urmă faţă de cel gregorian.

Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.

Calendarul iulian și gregorian

Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor – care era mai corect, dar nici el perfect – de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Însă, rămânea anual o diferență de timp de zece zile între aceste două sisteme, și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar.

După această constatare, s-a simțit nevoia de îndreptare a lor și a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adopta sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit “calendarul iulian”. Acest calendar a fost folosit de întreaga creștinătate, timp de 15 secole. Și tot de calendarul iulian s-au servit și Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Paștilor.

Deoarece între calculul calendarului iulian de 365 de zile și 6 ore și cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute și 46 secunde rezulta anual o diferență de 11 minute si 14 secunde, s-a ajuns dupa 330 de ani la o diferență de trei zile (cu cât a rămas în urmă calendarul iulian).

Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocțiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 i.Hr., cand împaratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare în calcularea datei Pastilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocțiul de primăvară.

Specialiștii astronomi au constatat că, și după aceea, din 123 în 123 de ani echinocțiul de primăvară retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învătații vremii – în Răsărit ca și în Apus – au sesizat faptul și au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru ca tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit “gregorian” sau “stilul nou”.

Congresul de la Constantinopol 1923

Cu toate că în anul 1923, la un congres ținut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunțe la calendarul iulian și să adopte calendarul gregorian, data Paștilor se calculează încă pe baza calendarului iulian, în care echinocțiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu. De aici neconcordanța cu data Paștelui din Biserica Catolică.

Între timp, s-a constatat de către astronomi că și între calendarul gregorian din 1582 și cel astronomic există o diferență anuală, diferență care, la 3500 de ani, ar face ca și calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zi și o noapte. Calendarul ortodox, îndreptat în 1924, va ține seama și de această diferență.

Biserica română, facand parte din randul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singura la adoptarea calendarului gregorian, odata cu adoptarea lui de catre Stat, in 1919, ci abia dupa Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol din 1923, care a hotarat indreptarea calendarului si in Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferentei de 13 zile cu care calendarul iulian rămăsese în urma celui îndreptat (adica 21 martie in loc de 8 martie unde ajunsese calendarul iulian).

Data echinocțiului de primăvară de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian, este adusa la 21 martie, corespunzând calendarului solar, cum stabiliseră Parintii de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).

Calendarul iulian îndreptat la Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol va deveni mai corect decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecți, adăugând o zi în plus din patru în patru ani, când luna februarie va avea 29 de zile în loc de 28 zile. Prin aceasta, în calendarul ortodox îndreptat, diferența dintre anul solar și cel civil este redusă – prin modul de bisectare – până la un minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia dupa 42.772 de zile calendarul (îndreptat) să mai rămană în urmă cu o zi și o noapte.

Calendarul îndreptat, întrebuințat de aici înainte de către ortodocși, se va numi neo-iulian sau constantinopolitan.

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol (1923) n-au participat, însa, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau naționale. De aceea, îndreptarea calendarului adoptata aici a ramas sa fie introdusă de fiecare Biserica Ortodoxă la data pe care o va crede potrivită, pentru a nu da naștere la tulburări.

Convinse de necesitatea îndreptării calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) și Biserica Ortodoxa Română (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul iulian, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxa din Polonia (1924), Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxa din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxa Bulgară (1968).

Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă și Biserica Sârbă, precum și Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepția Vatopedului, care se numesc “pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Paștile și toate sărbătorile dupa vechiul calendar, adica dupa “stilul vechi”.

REDACTOR: Vitalie Guțu