Nimic nu se dă uşor, mai cu seamă atunci când viaţa te pune în faţa unui fapt la care trebuie să faci faţă. Doar prin voinţă şi curja poţi să le reuşeşti. Asta a demonstrat-o şi moldoveanca Ana Pac, care de ani buni este stabilită la Montreal. Chiar dacă de la o vârstă destul de fragedă a ajuns pe aceste meleaguri, niciodată nu uită de Moldova. Şi asta, pentru că spune Ana, plecarea din ţara de baştină a luat-o din start drept o aventură, care şi până astăzi crede că este aşa. Între timp, a devenit una dintre cele mai notabile şi respectate notare din Montreal. Cum i-a reuşit să clădească o carieră de succes şi care sunt atuurile Anei Pac, aflaţi din interviul de mai jos.

M9: Cum ai decis să pleci în Canada?

Ana Pac: Am venit în Canada cu mama, la vârsta de 13 ani. Eram entuziasmată, priveam plecarea noastră ca pe o nouă aventură.

M9: Cum a fost perioada de adaptare şi care au fost primele impresii?

Ana Pac: Am fost nevoită să învăţ limba franceză, să îmi fac noi prieteni şi să-mi gasesc locul într-o nouă societate, care are regulile ei. Nu a fost uşor. Am fost impresionata de acesta societate: de cât de politicoşi şi binevoitori sunt oamenii aici, cât de bine sunt inegraţi emigranţii în sistemul de aici. A fost pentru prima dată când am făcut faţă la o aşa mare diversitate de culturi si religii. A fost o descoperire într-adevăr extraordinară pentru mine. În Moldova eram eminentă şi niciodată nu am pus sub semnul întrebării sistemul de învăţământ din Republica Moldova, însă, odata ce am ajuns aici, am înţeles ce înseamnă un sistem şcolar bazat pe reguli care nu se încalcă sub nici o formă, de la note, până la admiterea la colegiu sau la universitate. Am fost foarte placut surprinsă de faptul că studenţii pot să lucreze în timpul studiilor, încă de la vârsta de 14 ani. Pentru ei este un lucru normal, iar adolescenţii învaţă astfel ce înseamnă să devii un adult responsabil.

M9: Cum a început parcursul carierei tale? De unde a venit ideea de a deveni notar?

Ana Pac: Întotdeauna am fost pasionată de domeniul juridic, dar nu vroiam sa fiu notar, chiar dacă mama îmi spunea ca ar fi o idee bună. Parcursul meu în acest domeniu nu a venit în urma unei alegeri bine calculate, ci, mai degarbă, a început de la o idee. Cred că prima amintire pe care o am din Montreal este următoarea: în primele zile când am ajuns aici, am mers în centrul oraşului şi autobusul a staţionat în faţa unui loc frumos, parcă desprins din filme, era un spaţiu imens, acoperit cu verdeaţă, unde stăteau mai mulţi studenţi şi discutau, mai departe era o alee lungă şi îngrijită, care ducea spre o clădire veche, care arăta ca un castel. Având pe atunci 13 ani, am fost impresionată de acel loc şi m-am gindit că poate voi ajunge şi eu aici, într-o zi… Mai târziu am aflat că acea clădire era universitatea McGill şi că aceasta era în top 15 Facultăţi de Drept din lume. În acel moment mi-am pus drept scop să învăţ acolo. Concursul de admitere e unul riguros, dar am reuşit sa intru din prima încercare.  Când decanul facultăţii a ţinut discursul de deschidere, a menţionat că grupa este una diversă şi că eu eram prima moldoveancă care îşi făcea studiile acolo. Lecţiile, în sine, au fost dificile, însă eram foarte motivate şi entuziasmată. Făceam trei ore de drum pe zi, în transport public, unde citeam constant, mâncam şi citeam, citeam aşteptând autobuzul şi în pat citeam decizii ale Curţii Supreme, în limba engleză. Am terminat universitatea în trei ani în loc de patru şi, cu toate că aveam ambiţia să lucrez în calitate de avocat într-un birou mare, în domeniul dreptului internaţional, în ultimul moment am decis să fiu notar. Am realizat că nu vreau să fiu persoana la care oamenii apelează doar în cazuri conflictuale, nu vroiam să mă simt ca un “rău necesar”. Am decis să fac o carieră în care aş avea un rol neutru, imparţial şi în care ar fi realist să-mi deschid propria afacere.

M9: Cum ai luat decizia de a-ţi deschide propriul birou?

Ana Pac:Am deschis biroul acum trei ani, direct după ce am finalizat universitatea şi stagiul de practică. Am decis să-mi deschid propriul birou pentru că aveam o idee exacta cum îmi imaginam locul perfect de munca pentru mine: un oficiu nou şi modern, un sistem organizat si standardizat şi o echipă tânără, competentă, dar, în acelaşi timp, veselă. Am realizat că nu pot să vin într-un loc existent şi să rog pe cineva să îl schimbe aşa cum mi-aş dori, aşa că am început de la zero. Acum, când privesc înapoi, realizez cât de greu a fost. Am decis că vreau un birou în complexul cel mai nou şi modern din oraşul unde locuiesc, Laval. În acest complex nu se închiriază spaţii mici, deci am fost nevoită să iau un spaţiu de două ori mai mare decât am prevăzut iniţial. Orice pas spre realizarea biroului a fost mai complicat decât mă aşteptam. Ceea ce părea să fie simplu şi frumos: vopsim câţiva pereţi, punem numele meu pe uşă, cumpărăm câteva mese, scaune şi calculatoare, a devenit un şantier întreg, lucru la care nu m-am aşteptat – negocierile, planurile arhitecturale pentru construcţii interioare, planurile inginerilor, negocierile cu diverse companii de contrucţii, planurile contabile, finanţarea comercială la bancă. Am petrecut trei luni pe şantier. Am luat multe credite şi am investit toţi banii pe care i-am strâns în timp ce lucram la două job-uri în timpul studiilor. Acum am credit de peste 150 000$ pe companie şi este timpul să mă apuc de lucru. Atunci a început adevărata încercare: să găsesc lucrători buni, să îi învăţ, să controlez tot ce se face, să găsesc clienţi.

M9: Sunt printre angajaţii tăi şi cetăţeni ai Republicii Moldova?

Ana Pac:La moment, am şapte angajaţi, dintre care trei sunt moldoveni. Suntem o echipă tânără. Sunt extrem de mândră şi nu încetez să spun că succesul afacerii mele este datorita fiecărui colaborator. Facem aproximativ 750 dosare pe an, deci avem un volum de lucru mare, ceea ce ne obligă să ne perfecţionăm în continuare.

M9: Este dificilă profesia de notar?

Ana Pac:Aş spune că da. În primul rând, este un lucru minuţios şi complex. Notarii din Quebec au o responsabilititate mai extinsa decât cei din Moldova. Este un lucru care implică multă responsabilitate profesională, este stresant, pentru ca sunt anumite limite de timp care neaparat trebuie respectate.

M9: Ce sfaturi ai pentru tinerii care visează să-şi facă o carieră în străinătate?

Ana Pac: Totul este posibil, dar nimic nu este oferit pe un platou de argint. Daca vă puneţi un scop şi sunteţi gata să depuneţi efortul necesar, totul este posbil. Nu uitaţi că succesul nu se masoara numai în diplomele pe care le obţii, în cariera pe care o construieşti sau în banii pe care îi câştigi, ci în schimbările pozitive pe care le creăm în jurul nostru. Nu îi judecati pe cei din jur, pentru că nu stiti niciodata ce i-a costat succesul sau care au fost cauzele eşecului.

AUTOR: Liuba Sârbu