Ce are achiziția publică cu alergările pe distanțe scurte? E doar o similitudine, desigur, dar care explică modalitatea de desfășurare a procedurilor de achiziție publică în Republica Moldova. Și aceasta se referă, în principal, la doi factori: termenele procedurilor de achiziție și durata contractelor de achiziție.
Specialiștii responsabili de achizițiile publice din cadrul autorităților contractante activează într-un stres continuu, având câte 10-20 sau poate chiar mai multe proceduri de achiziție pe perioada unui an, unele cu complexitate destul de ridicată și toate acestea sunt reluate de fiecare dată din an în an, deoarece contractele se încheie doar pentru o perioadă de un an, mai bine zis, nici nu pe perioada de un an, ci valabile până la 31 decembrie. O asemenea modalitate de desfășurare a achizițiilor publice este nefavorabilă și demotivantă și pentru operatorii economici, aceștia fiind și ei într-o alertă continuă în identificarea oportunităților, pregătirea ofertelor în termene extreme de scurte, încheind contracte pe termene scurte, neavând posibilitatea planificării pe termen mai lung a veniturilor planificate din acest segment de business.
De la o asemenea grabă apar o mulțime de erori în documentațiile de licitație, dar și ofertele depuse sunt departe de a fi calitative. Deși personal am o experiență vastă în domeniul achizițiilor publice, eu nu am răspunsul la întrebarea cu privire la obligativitatea contractelor pe termen de până la 31 decembrie. Ar putea fi problema în trezorerie care nu înregistrează contractele care nu au acoperire bugetară, dar sunt autorități contractante care nu înregistrează contractele la trezorerie și, atunci, acestea de ce folosesc același mecanism al termenului contractului de până la 31 decembrie? De ce nu se încheie contracte multianuale, cu specificarea bugetului pentru fiecare an individual?
Dacă contractele ar fi încheiate pe un termen de 2 ani cu posibilitatea extinderii cu încă un an sau cu posibilitatea a două extinderi successive a câte un an, atunci autoritățile contractante ar avea mai mult timp pentru desfășurarea procedurilor de achiziție, respectiv, mai mult timp pentru un studiu de piață, pentru elaborarea specificațiilor; ar avea timp sufficient pentru studierea minuțioasă a întrebărilor de clarificare și răspuns la acestea, modificarea documentației de licitație dacă este cazul; timp suficient pentru evaluarea calitativă a ofertelor; și-ar asigura timp suficient pentru eventualele contestații.
Astfel, ar beneficia atât autoritățile contractante, cât și operatorii economici, dar cel mai mult ar avea de câștigat beneficiarul achizițiilor publice – cetățeanul, achiziția publică și-ar atinge obiectivul ei principal – crearea valorii pentru banii publici, dar nu doar cheltuirea acestora.
În contextul celor menționate, dacă contractele s-ar încheia pe 2-3-4 ani, atunci autoritățile contractante și-ar permite să aloce un an întreg pentru o desfășurare calitativă a unei proceduri de achiziție, comparativ cu 2-4 luni, termene în care se desfășoară achizițiile actual. Din punctul meu de vedere, este o mare diferență între cele două termene, de care, cu siguranță, depinde calitatea procesului desfășurării achizițiilor publice și rezultatul obținut, dar și sănătatea oamenilor care activează în domeniul respectiv, căci ei nu sunt roboți și nu trebuie să se extenuieze până ajung pe patul de spital.
Asigurarea unui echilibru între serviciu și viața privată nu este doar un moft la modă, ci este o necesitate a fiecărui om.
AUTOR: Ecaterina Meaun, expertă în achiziții